O apreciere aparent doar tehnica si inofensiva, dar starnind multe semne de intrebare si preocupare a venit, in prag de an nou, de la dl Ionut Dumitru, presedintele Consiliului Fiscal, o structura impusa de FMI menita in principiu sa monitorizeze politica fiscal-bugetara a Guvernului si chiar sa contribuie la creionarea si derularea acesteia.
Potrivit dlui Ionut Dumitru, ar exista un potential de economisire de 17-18 miliarde de lei care nu este deocamdata preluat in sistemul bancar si care ar trebui valorificat prin acest sistem in circuitul economic!
Este doar aparent o apreciere tehnica si inofensiva, caci tradeaza o intentie, dimpotriva politica si agresiva, legata de interesele bancilor straine, caci nu s-ar putea cumva face abstractie de faptul ca presedintele Consiliului Fiscal din Romania este un reprezentant al uneia dintre bancile straine de top care actioneaza in Romania.
De ce aprecierea dlui Ionut Dumitru nu este decat aparent tehnica si inofensiva, starnind dimpotriva atata preocupare?! Raspunsul este simplu. Bancile straine au invadat Romania – ba, mai mult, au acaparat intregul sistem bancar din Romania – in numele unei minciuni, dar bine ticluite si pe care chiar politica lor in Romania a cautat s-o invedereze: Romania n-ar avea resurse interne de dezvoltare si, ca atare, trebuie sa vina bancile straine sa puna la dispozitie aceste resurse. Cu cat vor fi mai multe banci straine, cu atat se va dispune de mai multe resurse si va exista o dezvoltare mai intensa.
Pentru a proba aceasta ecuatie, bancile straine au adus intr-o prima faza masiv bani din afara, au onorat derizoriu depozitele constituite din economisire interna si au subminat incercarile, de altfel firave, ale BNR de a limita expansiunea creditului intern pe baza de ban extern. Daca creditul intern pe ban extern ar fi fost macar indreptat catre firme pentru ca acestea sa creeze locuri de munca in Romania mai iesea ceva, dar, in masura in care acesta a fost orientat preponderent catre consum, a iesit ceea ce a iesit, tara devenind o anexa de consum de tip bananier a tarilor de origine ale bancilor instalate in Romania. Totul a durat pana a venit criza!
Atunci, bancile straine au sistat aducerea de bani din afara. Ba, au obligat statul roman sa se imprumute pe cheltuiala sa la FMI spre a inlocui pe piata finantarea bancara sistata. Si, dintr-o data, au 'descoperit' resursele interne despre care pretinsesera ca nu exista! Ba, unul dintre reprezentantii bancilor straine in Romania a spus ca 's-a schimbat paradigma in sistemul bancar'! S-a schimbat pe dracu’! Pentru acelasi profit, bancile straine au luat acum in vizor banul, chiar daca putin, de pe plan intern, pe care il onoreaza in prezent cu dobanzi mai rezonabile. Chiar daca pentru a nu-si pierde marja de profit, maresc dobanzile la credite, restrangand astfel si mai mult finantarea ecnomiei. Dar parca totusi nu le ajunge! Si atunci au pus ochii pe cei 17-18 miliarde de lei pe care considera ca n-au reusit sa-i atraga inca in mrejele proprii!
Este vorba de apa din fantanile adanci care salveaza Romania de arsita si ger. Se spune ca ar fi bani din economia subterana, nefiscalizata, bani generati de evaziunea fiscala si angrenati in activitatile desfasurate sub paravanul evaziunii fiscale. Este poate adevarat, dar reprezinta resursele financiare prin a caror miscare se creeaza si se retribuiesc sute de mii de locuri de munca si deci se asigura supravietuirea a milioane de romani. Caci chestia aceea cu o tara de 20 de milioane care fiinteaza cu numai 4 milioane de salariati este o poveste, daca nu o bazaconie!
A bancariza insa acesti bani inseamna a omori pur si simplu Romania. Pentru ca in sistemul bancilor straine din Romania, banul, odata intrat in acesta, este ca si pierdut din punctul de vedere al dezvoltarii tarii, fiind reciclat doar catre stat, firmele straine din tara si cativa bogati romani. Pentru bancile straine, industria, agricultura, businessul romanesc in general si mai ales intreprinderile mici si mijlocii nici nu exista!