Banul - iadul politicii

Cu totii - cei interesati de economie - asteptam, an de an, rezultatele investigatiei jurnalistice facute de colegii nostri de la Revista "Capital". Top 300 a devenit mai mult decat un "almanah" al celor mai prosperi dintre romani - din tara sau din diaspora - un catalog de bani, averi, poze, povesti - este si un reper.

Dupa lansarea topului, inca un an de zile se fac trimiteri la clasamentul "Capitalului", in variate situatii: de la iubiti de manechine si fotomodele - denumiti "domni din Top 300", pana la suspiciuni legate de vizorul PNA, ori al Politiei economice.

Apoi, cei 300 de oameni cu stare sunt clasificati in: burlaci, femei, tineri, politicieni, producatori sau importatori, new entry ori veterani. E, intr-un fel, o radiografie a societatii noastre - banuite ca s-ar mai fi maturizat - dovedind ca nu a evoluat cine stie ce, dar scotand la iveala si domenii care, in mod paradoxal, merg ca pe roate.

As numi aici privatii din constructii - scot capul, la tot pasul, vile, vilisoare, mall-uri, chiar cartiere, intr-un soi de razbunare logica si sentimentala, ca ce, n-am avut de-ajuns, sa ne indestulam acum, cat se mai poate - adica atat cat vor mai fi terenuri libere.

Apoi, industria masinilor - sumedenia de modele si firme importatoare, circulatia sufocata si sufocanta, companiile si bancile care acorda leasing - iata o alta mare afacere care a crescut pana la cer si nu da semne ca s-ar opri.

Comertul... infloritor si multicolor, variat si piperat, daca e sa ne luam dupa preturile de pe strazile centrale - Bulevarde Magheru si Cai ale Victoriei cumparatorului, in lupta cu monotonia si cenusiul ofertei de dinainte de ’89.

Sportul! Ah, sportul! Nu ma pot gandi decat la Adi Mutu, care e pe cale sa dea cu piciorul unei averi fabuloase din pricina unor capricii juvenile. Dar acesti bani exista, sunt palpabili, lumea si viata sportului - in special a fotbalului - rodesc dimineata, la pranz si seara, nu doar toamna, ca pepenii.

Si mai este show-ul... de televiziune, din sali de spectacole... o sursa de venit pentru o groaza de oameni: de la masinisti, portari, dactilografe, pana la regizori, vedete, art directori.

Si mai e si presa - citita si vorbita. Se invart bani cu lopata. E goana dupa publicitate - o alta zona productiva si in plina ascensiune - e competitia intre a fi stralucitor, informat, prompt, primul - si a nu fi deloc, ori, in extremis, prea putin.

Politica? Aparent, legal si oficial - e o ramura saracuta foc. Ceva mai mult decat profesorii, scriitorii, medicii, cercetatorii. In practica - explozie de capacitati financiare. In afara oamenilor politici care, dintr-un bun inceput, s-au lansat, in paralel, si in afaceri, ori au intrat in business-ul politicii, dupa ce pusesera pe fagas manos business-ul propriu zis, restul - detasamente intregi de senatori, deputati, consilieri, referenti, ministri, secretari, directori, directorasi, functionarasi - stau cu partea dorsala pe saci de bani, stransi, cica, prin umilinta meniului zilei - iaurt cu covrigi - in cativa anisori de demnitate publica, sau de apropiere de aceasta - prin natura meseriei.

Aici e aici! Cum rezolvam aceasta problema de psihologie economica a poporului roman, care a vazut ca - pe langa doi-trei oameni cu minte si idei - s-au inavutit, peste vara, alte cateva zeci de prichindei, care au stiut sa stoarca pentru a acumula azi, maine si poimaine ce n-au reusit generatii de lorzi si regine, in tari democratice si putred de bogate de cand se stiu ele.

Cum sa-i crezi pe cuvant pe politicienii care vin la televizor sa ne vorbeasca despre cat s-au zbatut ei pentru binele tarisoarei asteia, cat s-au dat ei cu capul de pamant sa ne fie bine si cum ailalti - intotdeauna ailalti - sunt hrapareti, nesatui, nebuni dupa confort, lux si boierie.

Moralisti - de stanga, centru ori dreapta - care, dupa ce-si recita poezia la televizor, se-arunca in jacuzzi, inmiresmati cu esente de fructul pasiunii - si isi zambesc in barba mult prea ingrosata de calorii in exces: "Na, ca i-am facut si de data asta!".

Politica e un iad, o stim, dar e din ce in ce mai mult un iad financiar. Se fura pe capete - dar e o virtute - altfel nu te baga nimeni in seama de la partid, ca n-ai cum sa sustii campania. Care costa. Si care este!