BNR a redus prognoza de inflaţie pentru acest an de la 3,5% la 3,2%, semn că economia îngheaţă după ce Guvernul Boc a „tratat-o” cu majorări de CAS, TVA şi taxe pe proprietate. Dar guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, nu despre asta vorbeşte, ci precizează că s-au luat în calcul îmbunătăţiri, „la combustibili, faţă de 0,4% avem doar 0,1% şi la volatile, unde vom avea o contribuţie negativă”.
Mai important este însă că preşedintele Băsescu a modelat datele de inflaţie înaintea BNR şi le-a comunicat pe 26 aprilie: „Sunt convins că inflaţia anualizată va fi în jur de 3. Întotdeauna în primăvară ne cresc preţurile la zarzavaturi, la cartofi... şi să vedeţi ce o să fie în toamnă. Sunt convins că o să avem luni cu reducerea preţurilor...”. După care continuă: „Îmi dau şi eu cu părerea, cel mai bine vă spune guvernatorul, dar eu vă asigur că vom avea multe luni cu inflaţie extrem de redusă, care, pe o inflaţie anualizată, ne poate permite să fim undeva la 3 - 3,5. Dar exact vă spune guvernatorul, din câte ştiu nici el nu a nimerit-o întotdeauna...”.
Pentru că a ajuns să estimeze inflaţia la fel de bine ca BNR, s-ar putea crede că asistăm la reîncarnarea Mamei Omida, dar, din păcate, preşedintele nu nimereşte întotdeauna datele şi noţiunile. Când Traian Băsescu a vrut să-l facă să se simtă bine pe Victor Ponta cu ocazia numirii noului ministru al Justiţiei a spus: „Aş vrea să profit de acest moment să observ că, pe primele două luni ale anului, este pentru prima dată când avem un sold al comerţului exterior pozitiv. Prima dată de la Revoluţie. S-au cumulat efectele în timp şi se pare că reuşim să reducem deficitul de cont curent”. Problema este însă că nu balanţa comercială e pe plus, ci balanţa de plăţi. Iar la nivelul acesteia excedentul de cont curent are legătură cu transferurile curente, jumătate din aceşti bani provenind de la lucrătorii români din străinătate, care-i trimit acasă rudelor ca să nu moară de foame. E greu de spus dacă preşedintele a dorit să se laude cu emigraţia românilor, dar dacă nu asta a vrut măcar ar fi trebuit să ţină cont de spusele guvernatorului Isărescu, potrivit căruia un surplus de cont curent „nu este benefic pentru o ţară emergentă. Avem nevoie de intrări de capital, importuri de tehnologie”.
Întorcându-ne la faptul că inflaţia indică o economia îngheţată sub greutatea taxelor, s-ar putea spune că românii au ajuns să consume atât de puţin încât echilibrează indicatorii macroeconomici cu preţul sacrificiului suprem. Din fericire însă, românii nu-s firi sinucigaşe, aşa că reducerea drastică a consumului reprezintă, de fapt, o virare „la negru”, ce se va observa în contul de erori şi omisiuni. Aşadar e greu de crezut că s-au produs progrese într-o economie căreia nu i s-a făcut nimic. Cert e doar că românii refuză să moară cumpărând din economia subterană, iar preşedintele percepe acest lucru ca pe un mare succes.