x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Băsescu, întâiul popă al României

0
Autor: Lucian Avramescu 31 Oct 2011 - 21:00
Băsescu, întâiul popă al României


Dupa ce a incalecat tot, apasandu-si amprenta nadragilor prezidentiali pe Guvern, Justitie, Politie, Servicii Secrete, neiertand partidele, o buna parte a presei si, fireste, Parlamentul, pe care l-a dres si smantanit cum i-a fost voia, alta decat a cetatenilor votanti, domnul Basescu se suie pe turla bisericii. Asa, ca un cocos, sa cante cucurigu si de pe tepusa turlei ca doar de acolo nu cantase. Tinandu-ma eu departe, sambata si duminica, de orice fosnet de ziar si de chenarul dreptunghiular din odaie, care-mi face altfel cu ochiul la emisiunile de stiri mai ales, n-am aflat altceva decat tanguirea nocturna a batlanilor si taifasul sub seri al garlitelor si ratelor mari care poposesc din Nord. Seceta a uscat cateva balti, iar altele, care mai pastreaza o lacrima de apa pe fund, sunt tinta pasaretului toamnei, poposind o clipa aici si vaslind spre taramuri pe care iarna nu le atinge niciodata. Spre deosebire de noroiul uman, smarcurile strajuite de stuf si papura nu sunt letale, nu salta stresul, dimpotriva, odihnesc turloaiele obosite si dau branci, sa zboare, fanteziei. N-am regretat deconectarea de la cele ale lumii cu atat mai abitir cu cat, reintrat in priza, luni dimineata, am avut buluc de informatii, in intregime tragice cu toate ca unele au deasupra un pospai tragi-comic. "Fotografia anului" pe care o culeg din mai multe directii mi-l infatiseaza pe Traian Basescu, pe post de Michiduta, intr-o mare de potcapuri aurii. Poza, de la o canonizare de inalt prelat, faptuita la Sibiu, e caricatura cea mai graitoare a caricaturalului nostru presedinte. Michiduta intre popi! – am exclamat. Slujitorii cu cadelnita, gravi si inveliti facial cu barbi care dau consistenta rugaciunii, au ca inamic al bisericii si credintei in Cel de Sus pe Sarsaila. Pe el il alunga cu matanii si cruci petrecute peste abdomen si frunte, cu el se chinuie, ca intr-o faimoasa scriere a lui Vasile Voiculescu, in nopti muncite de vise erotice, neingaduite fetelor bisericesti, el e dusmanul de moarte care trebuie tinut la usa prin post si rugaciune. Iata-l insa aici, razand sardonic, intr-o vecinatate de arhierei si pe treptele unui sfant lacas. Toate caznele noastre caricaturale in raport cu personajul presedintelui cad late in confruntarea cu aceasta opera benevola, care ne infatiseaza esenta unui caracter. De cine rade acolo intaiul popa al tarii? De noi, de cine altcineva?! De cine rade draceste presedintele, mangaiat onctuos de patriarhul Daniel, cel care a stat pitit dupa niste moaste la cuvantul rostit de Majestatea Sa Regele Mihai in Parlament? De poporul lui din care nu pot absenta, fireste, popii. Cica ar fi hohotit la o gluma! De ce nu se prapadesc de ras si prelatii? Un cititor hatru, facand aluzie la unele apucaturi "pidosnice" care se mai afla prin lumea calugarita, isi da cu parerea ca poate cineva l-a ciupit pe ispititorul nostru locatar din Deal de fund. Chiar asa, domnule cititor? Cine si-ar ingadui? Oricum, rasul prezidential, rupt dintr-o paranghelie, nu rimeaza neam cu imaginea bisericeasca.

O alta stire tragica tine de vizita delegatiei FMI in Romania si dialogul plin de dulceturi si sarailii petrecut la Cotroceni. Descalecat din poza canonizarii, domnul Basescu s-a declarat in toate de acord cu mitropolitii financiari de peste Ocean, iar acestia in deplina armonie cu iscalitorul si initiatorul impovaratoarelor imprumuturi. Fata de altii, ne-a informat mai apoi presedintele, nici nu ne-am imprumutat cine stie cat si e loc, carevasazica, de altele noi, ca tot vine campania care trebuie castigata. Strategia, la care au convenit zambitori, este continuarea cu sarg a reformelor. Pana cand? Pana la disparitia de pe fata pamantului a poporului roman. Faptul ca ne rarim este confirmat de o a treia stire tragica. Niste bieti romanasi, plecati sa munceasca in Spania si dornici ei sa mai vina pe acasa, sa-si vada neamurile, mormintele, casele parasite, 14 la numar, au incheiat-o cu viata la un pas de granita cu tara natala, in Ungaria, in urma unui nenorocit accident de circulatie. Circulatia roma­nilor e din ce in ce mai periculoasa pe pamant. Dovada sta si numarul de accidente rutiere care ne claseaza pe un loc fruntas in Europa. Sa fim noi cei mai prosti soferi sau avem cele mai proaste drumuri? Vorbesc de cele de acasa, unde inregistram cei mai multi morti si raniti, nu din tara vecina. Marea imputinare, parte a reformei si modernizarii basesciene, este asteptata insa in aceasta iarna. Dar cine sa mai faca la primavara un nou recensamant, sa numere supravietuitorii, in conditiile in care si de acesta s-a ales, ca de atatea alte lucruri pe care le facem noi, praful?

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de