Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mă pregăteam, cu urechea lipită de copaci, pândind urnirea sevelor, să scriu despre primăvară. A bătut echinocţiul, când ziua şi noaptea se privesc în oglindă egal, iar sub streşini de pădure au apărut, în zbor tremurat, primii sitari. O emisiune-avertisment realizată la Antena 3 de prietenul meu Radu Tudor şi avându-l ca invitat pe academicianul Dinu C. Giurescu (iată că rar, din ce în ce mai rar, în emisiunile de televiziune mai încap şi personalităţi adevărate şi nu doar sexi-imbecili şi ştoarfe siliconate), m-a dat jos din melancolii. Am devenit atent şi pentru că acum câteva luni dedicasem spaţiul rubricii mele unui articol formidabil scris de acelaşi eminent istoric. Domnul Giurescu, utilizând uneltele microscopice, întotdeauna exacte în citate şi date, ale omului de ştiinţă, povestea atunci cum e cu parlamentul unicameral pe care-l vrea musai Băsescu. Reţeta fusese aplicată cu forţa de Stalin în România alegerilor din 1946, primele desfăşurate sub cizmă sovietică. A fost zadarnică opoziţia liderilor partidelor istorice, a fost inutilă argumentaţia adusă de Rege. Emisarii sovietici au cerut, ceea ce cere şi Traian Băsescu azi, desfiinţarea camerei superioare. Într-un regim totalitar, parlamentul mutilat la o singură cameră legiuitoare e mai uşor de stăpânit. Aşa s-a şi petrecut.
Azi, Dinu C. Giurescu îşi asumă misiunea de a ne semnala o altă trădare – pentru că aici e vorba chiar de înaltă trădare la adresa intereselor naţionale – în legătură cu Transilvania. Că ungurii din Parlamentul României sunt abili, inteligenţi şi-şi urmăresc un scop nici măcar ascuns – autonomia teritorială, formarea unei mici Ungarii în inima ţării, ştiam. Am scris-o de atâtea ori. Ştiam şi că maghiarii noştri sunt patrioţi, singurii probabil cetăţeni din România patrioţi. Patrioţi însă faţă de Budapesta, nu faţă de Bucureşti. Acea mică Ungaria din Ardeal va avea în final armată proprie, parlament propriu, prim ministru la Târgu Mureş sau la Mircurea Ciuc unde deunăzi, un scelerat, de altfel funcţionar al statului român, se opintea cu o sfoară în grumazul păpuşii care-l imita pe Avram Iancu. Asasina în văzul lumii un simbol de neegalat al românismului ardelean. Gestul spânzurării se petrecea cu atâta înverşunare încât părea că acel individ îl sugrumă chiar pe Crăişorul Munţilor, în carne şi oase. Sigur, unii au protestat, cam formal, dar s-au dezis totuşi de simulacrul periculos al unei crime. Dacă UDMR a făcut-o, nu din sensibilitate, ci pentru că politicienii lor sunt deştepţi, Bocii şi Băseştii noştri, nu. Ei sunt preocupaţi de conservarea puterii lor şi atâta tot. La infinit şi cu orice preţ. Chiar şi cu preţul de a mutila din nou Transilvania, pe modelul Dictatului de la Viena. Felia tăiată atunci e pe aliniamentele celei de azi. Este ceea ce ne arată, printr-o similitudine, regiunea maghiară concepută în noua împărţire ticluită de regimul Băsescu. Scriam acum ceva vreme că între mica Ungarie din România şi cea cu capitala la Budapesta mai e nevoie de un coridor de legătură. Biet naiv! Soluţia a fost găsită şi ne-o dezleagă Dinu C. Giurescu. Ca şi în felia tăiată de Hitler, o importantă parte din Ardeal (ceva mai dolofană în varianta puterii Băsescu, mai generos din fire), numită regiune de dezvoltare, va exista o graniţă confortabilă cu Ungaria. O graniţă care nu am îndoieli, va dispărea cu totul, proclamând, în minutul istoric următor, Ungaria Mare. Argumentele academicianului că totul este un târg mizerabil fac referire şi la amputarea cuvântului judeţ din orice document şi referire şi mai ales din şi aşa sărăcăciosul discurs prezidenţial. Ce câştigă Băsescu din acest târg? Prietenia lui Viktor Orban? Nu-i cam puţin? Să dai o ţară, o bună parte din ţară, cea mai udată poate cu sânge, pentru a păstra pe fotolii înalte perechea ta de izmene şi câteva fuste?
Ce câştigă Băsescu? Câştigă rămânerea la putere a lui şi a Elenei Udrea şi a Robertei Anastase şi a... E destul. Boc nu poate fi trecut aici. Boc e doar un servitor, care – conform noului Cod al Muncii – poate fi azvârlit oricând pe scări. E caricatura unei mămăligi. Spunându-i ardelean îl lipeşti de Avram Iancu şi ar fi o ruşine şi o insultă pentru cei care au ars eroic pentru aceste pământuri.
Sunt indicii că Traian Băsescu a vândut flota ţării, dosar încă nejudecat. Un fleac sau o trădare? Poporul l-a votat mai departe. Ştim că Traian Băsescu a îndatorat România pe mai multe generaţii, dizolvând munţi de bani în neant, în vreme ce poporul flămânzeşte. Băsescu, pe care unii îl compară ilegitim cu Moise, şi-a alungat poporul în patru zări, să se descurce unde poate, să fie rob. Biblicul Moise şi-a scos poporul din robie şi l-a adus acasă, să trăiască liber. Traian Băsescu a făurit primul Parlament al Ruşinii, creând o majoritate mercenară care poate vota orice vor muşchii lui, inclusiv, iată, regionalizarea României, cu o regiune cu dedicaţie, cadou pentru ţara vecină. Ne-o spune unul din marii noştri istorici, personalitate în care nu s-a uscat vlăstarul patriotismului, sentiment care, în Traian Băsescu şi în gaşca lui mercenară n-a răsărit niciodată, pământul firii lor fiind otrăvit de setea nepotolită de bani şi putere. România, ne-o spune academicianul Giurescu, e în pragul unei uriaşe şi mizerabile trădări. E destul pentru a trezi terciul de mămăligă şi laşitate din noi? Aş!
Citește pe Antena3.ro
