Trecerea lui Băsescu Traian la starea de “numitul” Băsescu Traian s-a produs cu o viteză nedigerabilă pentru cel care credea că starea de graţie prezidenţială este veşnică.
Intrat în morişca procurorilor, nu singur, ci împreună cu familia extinsă, Băsescu T. vede pe propria-i piele cum funcţionează sistemul pe care l-a creat. El ştie din “interior” că independenţa justiţiei este doar o sintagmă; la fel ştie şi cum au fost alese “cheiţele” justiţiei şi câte parale fac câţiva generali care susţin binomul “secrete- cătuşe”.
Băsescu T. vrea să pozeze în victima unui sistem, care, vai, în doar câteva luni, a devenit dictatorial, abuziv, chitit să-şi strivească adversarii.
Băsescu, fără să aibă statura intelectuală şi politică a lui Lucreţiu Pătrăşcanu, vrea să inducă ideea că are soarta fostului ministru al Justiţiei, lichidat de tovarăşii de drum. Dictatura instaurată de Băsescu este însă mult mai perfidă decât ghilotina proletariatului pentru că ne-a fost servită pe un ogor de democraţie neroditor.
Ieşirea lui Băsescu din sistem este similară cu ridicarea de la masă a beţivului care trage faţa de masă după el. Farfuriile din care mănâncă Kovesi, Coldea, Stanciu s-ar sparge şi tocmai de aceea T. Băsescu este scos cu grijă de comeseni de la bucate. Soarta lor este strâns legată şi patrulaterul devine triunghi cu dureri mari.