L-am auzit pe unu’ la Europa FM cica el, venit de nu-stiu-unde, dadea la lopata sau la ajutoare, in fine, n-are importanta, si satenii erau la carciuma. Asta era o interventie ca urmare a unei intrebari gen cum comentati reactiile primului-ministru Ungureanu la situatia din tara. M-am intristat grozav gandindu-ma, dom’le, cat poti fi de indoctrinat ca sa ajungi in stadiul in care sa faci bataturi pe suflet? Fanatismul. Pana unde te poate impinge? Poate el, chiar asa, sa-ti dezacordeze coarda sensibila? Sau sa ti-o rupa pur si simplu?!
In fine, nu sunt eu ala care sa pledeze cauza unei natiuni romane plina de entuziasm in fata muncii, un fel de Japonie a Europei. Nu. Mai ales daca iei ca reper zone vaste din Oltenia si Moldova. Carevasazica, expunandu-mi public tristetea pe care mi-a provocat-o radioascultatorul mentionat nu am in minte batalioane de tarani incolonate pe ogoarele patriei. Dar ca sa vorbesti de "satenii" care erau la carciuma in timp ce niste venetici le dezgropau casele mi se pare o lipsa de pietate fata de nenorocirea a zeci de mii de oameni. Care "sateni" erau la carciuma?! Nu zice nimeni ca pe vremea asta, in localitatile sinistrate, nu-s vreo cativa – multi putini, cati vor fi fiind – carora li se rupe zdranga si-si trag in tampla. Da’ aud si citesc tot felul de, nu stiu cum sa le zic, nu acuze, caterinci!, cum ca lenesi, betivi, vaicareli si cantat prohodu’, asa, telelee-lee, la televizor. Ba! Au murit spre o suta de oameni. Daca aud ca erau homlesi sau betivi cazuti in strada iau foc!!! Inainte de orice erau oameni, semeni de-ai nostri. Unii poate ca erau bolnavi mintal si au refuzat sa fie dusi in centrele amenajate pentru oamenii fara adapost. Asta e! N-ai ce face in cazul asta. Dar sa nu-mi spuna mie nimeni ca toti mortii astia, 74 la numar pana acum, erau cu mintile pierdute, damblagii sau alcoolici. Numai un om incapabil de o judecata lucida, nu mai aduc in discutie limita minima a sensibilitatii umane, gata cu patetismele!, o sa ma refer numai la ratiune, deci numai o persoana aflata in incapacitatea de a rationa poate sa spuna, privind o casa ingropata in zapada, ca de ce n-a pus ala mana pe lopata. Nota bene, vorba fotbalistilor: nu e vorba despre una-doua-trei case. Ci, probabil, de mii. Pai, nene, daca ti se arunca in curte tone de zapada cu o viteza de 70-80 km/h, ce lopata? In primul rand ca te pune vantu-n cur. Pe urma, alora care fac apologia harniciei as vrea sa le spun ca la sate, prin catunele alea uitate de lume, bantuie, tarandu-si picioarele, niste mosnegi, pentru ca tineretu’ colcaie prin orasele de aici sau de aiurea ori raneste pe tarlaua altor tari. Si chiar asa! 80.000 de betivi sunt de vina pentru ceea ce s-a intamplat in Romania??? Sindicatul indolentilor a rupt o halca din harta si a izolat-o de restul tarii? Pai atunci sa-i arestam pe toti sinistratii, sub acuzatia de atentat la siguranta nationala.
Pana la urma, zapada asta, cu toata iarna ei, ar putea sa fie ceva frumos. Momentele de cumpana prin care trec necajitii aia ar fi un bun prilej pentru a lua o pauza si a te gandi la Dumnezeu. Dar nu e asa! E o iarna grea, apasatoare, trista, sufocanta, exasperanta, din care se itesc, inspaimantatoare, niste inteligente uzate de dispret.