Congresul al XIV-lea al PCR a fost un eşec politic total, pentru că nu a evaluat corect realităţile ţării şi nu a înţeles nimic din dorinţele populaţiei în numele căreia guverna. Evident, au fost evocate până la saturaţie în timpul lucrărilor, prin cuvinte tocite, patriotismul, idealurile cele mai înalte, meritele excepţionale ale cârmaciului, ale eminentului conducător al naţiunii care a dus România prin furtuni spre ţărmurile de la care se vedeau culmile de progres şi civilizaţie.
Nu credeam să retrăiesc după atâţia ani acea atmosferă care prevestea sfârşitul unui drum. Ceauşescu nu pierdea nici o ocazie să fie critic cu şefii de mari întreprinderi, să-i certe pe miniştri că nu şi-au făcut planul de export, să-i acuze pe cei din administraţie că nu asigură aprovizionarea populaţiei, că nu combat specula.
În acest ocean de situaţii negative răzbătea însă voinţa partidului – la al XIV-lea Congres, Ceauşescu reales! Aşadar, deşi scroafa era moartă în coteţ, trebuia să avem acelaşi porcar în fruntea treburilor.
Ce se întâmplă în 14 mai? Toată suflarea portocalie se adună cu trup, suflet şi portofele la Casa Poporului. Într-un congres care se vrea, evident, istoric. PDL ne-a condus şi el spre criză şi are meritul că ne-a lăsat în ea să supravieţuim. Perioada Guvernului Boc-Băsescu a fost cea mai neagră de la ultimul congres al lui Ceauşescu. Argumente pentru asemenea evaluare? Căderea economiei în abrupt, tăierea salariilor şi a pensiilor, concedierea a sute de mii de salariaţi, bulversarea sistemului de educaţie, intrarea în colaps a sănătăţii publice, pachete legislative antipopulare, întărirea măsurilor represive, atacuri permanente la libertatea presei, izolarea în interiorul Uniunii Europene, răcirea relaţiilor cu parteneri tradiţionali. Mai sunt de raportat şi alte "succesuri"? Da, mai avem! Derapaje periculoase în conducerea instituţiilor statului, pierderea încrederii cetăţenilor în autoritate, creşterea corupţiei, politizarea aparatului de stat, subfinanţarea culturii, distrugerea unor instituţii academice, folosirea televiziunii publice ca instrument politic, instaurarea poliţiei politice, fraudarea grosolană a alegerilor, absolutizarea mitei electorale ca metodă de convingere.
Aşadar, partidul care se reuneşte în congres are ce ascunde. Nu sunt suficiente hectarele de covoare din Palatul Parlamentului pentru a pune sub ele mizeria adunată de acest partid distrugător.
Diavolul blond care este asemuit la "şto" cu o porumbiţă scria pe blogul personal că partidul va recâştiga încrederea populaţiei. Este un pas uriaş înainte. Udrea recunoaşte ceea ce nu vrea să recunoască nici o femeie prinsă în flagrant: pierderea încrederii.
Va fi acest congres croit să-şi pună cineva cenuşă în cap, să accepte eşecurile, să fie asumată responsabilitatea pentru proasta guvernanţă? Asta ar putea să atragă asupra PDL un dram de simpatie din partea celor umiliţi de Guvernul Boc-Băsescu. Va avea curajul să o facă cineva de primă mărime din conclavul portocaliu devenit un mare alcov al plăcerii de a silui banul public? Cine va izbuti să scoată adevărul din muntele de mizerie are şansa să salveze acest partid. Comuniştii nu au făcut-o în noiembrie 1989.
Există cu adevărat vreun reformist în acest PDL înregimentat sub ideologia banului, va încerca un lider să răstoarne troica dezastrului Udrea-Băsescu-Boc? Atmosfera irespirabilă din acest partid aduce a miros de cadavru politic. Iată de ce cred că şansele de a ieşi din propria criză ale acestui partid sunt la fel de mari pe cât le-a avut PCR la "defunctul congres". Iată de aici concluzia: Boc reales la al XIV-lea Congres!
Citește pe Antena3.ro