Cacealma

Cuvant admirabil, definit in Dex (care citeaza monumentalul dictionar etimologic al limbii romane al lui Cioranescu) drept inselaciune, subterfugiu la jocul de carti, incercare de a induce in eroare adversarul asupra valorii cartilor pe care le ai in mana.

Cuvant admirabil, definit in Dex (care citeaza monumentalul dictionar etimologic al limbii romane al lui Cioranescu) drept inselaciune, subterfugiu la jocul de carti, incercare de a induce in eroare adversarul asupra valorii cartilor pe care le ai in mana. Provenit de la cuvantul turc "kacurmac", a alunga (Popescu-Ciocanel; 18), tactica este adoptata pentru a-l dezorienta pe adversar si a-l obliga sa se retraga. Mai putin sigur etimonul lui Saineanu, III, 24, "kacirma", in turceste, contrabanda.

Tehnica pe care, din pacate, nu o stapanesc, drept care n-am mai jucat carti (ma refer mai ales la poker) de pe la jumatatea secolului trecut. In ultimele decenii prefer computerul, partener calm, neutru, imposibil de pacalit, care nu te lasa sa trisezi, nici macar la pasiente.

Deloc surprinzator, cacealmaua joaca rolul unui mecanism de supravietuire in lumea animala. Ascultand broastele dintr-un iaz am putea crede ca masculii mai puternici oracaie mai tare. Astfel ei incearca (si reusesc) sa-si alunge rivalii pe care se presupune ca i-ar invinge in lupta dreapta.

Vorba sa fie. De fapt, broscoii mici si slabi zbiara cat pot de tare si isi intimideaza adversarii. Totul depinde de numarul masculilor implicati in acest amestec de adevar si minciuna. Cacealmaua biologica este cel putin la fel de veche ca si fabulele lui Esop, inca o dovada de subtilitate in natura.

In secolul al XIX-lea, George Romanes incepe sa se ocupe de animalele care mint cu folos. Minciuni poate banale la prima vedere, precum fluturii care imita specii otravitoare pentru a nu fi mancati de pasari. In interiorul unei specii, relatiile par a fi oneste, alarme care ii anunta pe atacanti, semne de talent in lupta, puisori care isi trambiteaza foamea. Politica foarte onorabila, care ofera totusi posibilitati nelimitate pentru mincinosi.

O alarma falsa poate asigura mai multa hrana, abandonata de cei speriati. Cine are mai mult de mancare poate face mai multi pui, asigurand astfel supravietuirea unui grup sau chiar a unei specii. Modele matematice subtile au explicat adevarul, dar nu si minciunile. Pentru cacealmale, explicatiile lipsesc sau devin de o complexitate greu, daca nu imposibil, de descifrat.

Avem de-a face cu grupuri, de fapt cu retele de ascultatori care reactioneaza diferit la diverse niveluri ale minciunii. Animalele care duc o viata solitara par sa fie ceva mai "cinstite" decat cele care traiesc in grupuri mari, rezultate previzibile in lumea lor. Cat despre oameni, cercetarea se muta intr-un loc cunoscut si usor de inteles, un bar, frecventat de persoane in cautarea unei perechi. Inevitabil, toti barbatii se cred mult mai putin atragatori decat rivalii potentiali. De necrezut, asa se simt si femeile. Barbatii au tendinta sa interpreteze gresit amicitia inocenta drept atractie erotica, sexuala, ceea ce ii face fie sa abandoneze incercarea de apropiere, fie sa inghita galusca amara a respingerii. Inevitabil, asa-zisele celebritati, vedetele, se considera specialisti de mare anvergura in utilizarea cacealmalei. Ei ne ofera aproape zilnic sfaturi legate de domenii exotice precum metode de neutralizare a radiatiilor, ca Madonna si ciracii ei, fara a tine seama de faptul ca radiatiile sunt atenuate doar de timp. La fel Beyonce, cu dieta ei absurda bazata pe siropul de artar, Carole Caplin, care militeaza pentru curatenia sistemului limfatic (nu inseamna nimic!) sau Juliet Simpson, care vrea sa ne convinga ca trivaccinul suprasolicita sistemul imunitar al copiilor. Fara a o mai pomeni pe Joanna Lumley, care pretinde ca unele chimicale din carne ar cauza tumori canceroase.

Cacealmale, fara baza stiintifica, fara consultarea expertilor, de multe ori reclama, publicitate neindemanatic mascata. Personal prefer povestea, poate adevarata, poate nu, a papagalului african N’Kisi, inzestrat cu un vocabular de aproape 1.000 de cuvinte, capabil sa foloseasca structuri gramaticale, plin de inventivitate verbala, in stare sa lanseze intrebari coerente atunci cand vede o imagine si pe deasupra si cu un remarcabil simt al umorului. Nici mai mult, nici mai putin.

Convins ca ma aflu in postura de martor al unei cacealmale ornitologice care incearca sa ma si sa ne convinga ca exista pasari neobisnuit de inteligente, cu capacitati cognitive inca nebanuite, m-am mai linistit atunci cand am auzit-o pe Alison Hales de la Organizatia Mondiala a Papagalilor declarand ca toata povestea lui N’Kisi are ca scop doar imbunatatirea conditiilor de viata a papagalilor de apartament.