Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Între anii 1992 şi 1997, domnul Mihai Pavel Popovici, om de ştiinţă plecat în 1990 la fiii săi, studenţi la Stanford University, în Statele Unite, şi stabilit definitiv acolo, a creat un forum computerizat de discuţii pe subiectele zilei de acasă, din ţară, într-un chip aş zice prevestitor la internetul şi Facebook-ul de azi. Pentru compatrioţii din America, forumul său a devenit mijlocul cel mai agreat de a face filozofie politică. Motivaţia acestei imperioase nevoi de clarificare pleca din posibilitatea de a compara necenzurat două lumi, din bucuria de a gândi liber.
O selecţie din textele postate atunci pe lista de e-mail, botezată de utilizatori „Cafeneaua Romanians”, a fost tipărită de curând de unul dintre băieţi, Alexander Mihai Popovici, sub titlul „Pragmatismul care ne lipseşte”, la Editura Kondily. Dacă aş avea posibilitatea, aş oferi câte un exemplar parlamentarilor şi oamenilor noştri politici. Ar primi, în sfârşit, la îndemână un desfăşurător al deosebirilor în aplicarea conceptului democratic în societatea românească, prin raportare la un tip de democraţie foarte eficientă economic. Calitatea de referinţă a cărţii rezultă din sinceritatea aparent cinică a cugetării, dar şi din harul colocvial al domnului Popovici, care li se adresa prietenilor Cafenelei fără să-şi pună problema că vorbele dumisale de atunci din California vor deveni cândva carte la Bucureşti.
Volumul are condiţia atrăgătoare a unei antologii de aforisme, cu valoare de principii de guvernare. „Orice sistem filosofic – scrie domnul Popovici –, nu numai cel al lui Marx, este o construcţie paranoică. Adică o construcţie perfect logică, la baza căreia stă cel puţin o premisă greşită.” Cum poate cititorii noştri îşi mai amintesc, Marx şi Engels, ţuţărul său, au fost apostolii comunismului, iar aserţiunile lor au funcţionat, decenii de-a rândul, ca ordinele în armată: se executau, nu se discutau. Marx pleca de la convingerea, oarecum clinică, a „capitalismului parazit” şi de la premisa şi mai stupidă că „într-o afacere, dacă unul câştigă, celălalt neapărat pierde”. Probabil – adaugă domnul Popovici – pentru că Marx însuşi a fost toată viaţa un parazit. Judecata autorului nu e critică, e lucidă. „Tembelismul american în politica externă – scrie domnia sa – vine de la convingerea greşită că toată lumea socoate banii ca şi ei.”
Şi ca o completare, de natură a lămuri definitiv chestiunea: „E adevărat că pe americani îi cam doare în cot de lumea dinafară şi nu se obosesc s-o înţeleagă”.
Domnul Popovici a sfârşit în 2003, pe pământ american, iubind America. Aceste comentarii cam acre din loc în loc ale dumisale nu sunt altceva decât alinierea la un adevăr general. La adevărul că „Valorile supreme ţin de spiritual, nu de material. Supravieţuirea etniei pe termen lung e mai importantă ca prosperitatea de moment”.
Citește pe Antena3.ro
