Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acesta este, desigur, un exemplu extrem, menit să evidențieze lipsa reţelelor de distribuţie pentru mărfurile autohtone. Hipermarketurile care au astfel de lanţuri aduc marfa „de reglaj” din import, iar politicienii români, în loc să stimuleze oferta agregată, nu să gestioneze politicile monetar-fiscale cererea, se apucă să administreze prin amenzi/reglementări, când ar trebui să facă facilă intrarea capitalului.
Dar chiar aşa, oare cât de greu să fie să faci o reţea de distribuţie cum au marii retaileri, ce aduc marfă din import, pentru a permite integrarea unor producători mici, ce-şi vând roşiile în faţa porţii?
Ceea ce au făcut hipermarketurile poate oricine. În ciuda reglementărilor şi a unor limitări de program şi de acces, Piaţa Obor din Capitală continuă să fie mai ieftină decât orice hipermarket. Aici nu se practică taxă de raft şi nu sunt nici preţuri prohibitive, ca la magazinele de sibieni. Iată un exemplu care arată că banii investitorilor, care ar putea face un lanţ de distribuţie, n-au de ce să meargă către produse din import, dacă mărfurile româneşti sunt calitativ mai bune şi mai ieftine.
În fine, au fost câteva pieţe în Bucureşti unde, în loc să fie identificat un nucleu de producători ce oferă produse bune, în cantitate mare, şi să apară un lanţ de distribuţie de mărfuri autohtone, pe locul lor au apărut supermarketuri ce vând importuri. Are sens să cumpărăm pâine congelată sau roşii necoapte pe dinăuntru?!
Aici vina o poartă marketingul. Mereu trebuie să ne luăm după câte cineva şi să „francizăm” ceea ce a făcut acela, iar oamenii de marketing se ocupă să „exploateze” taxa de raft, când ar putea să eficientizeze vânzările. Nu-şi dau seama că aşa se vinde puţin şi scump, iar noi avem nevoie să comercializăm mult şi ieftin. Şi tot succesul hipermarketurilor se bazează pe faptul că au eliminat buticarii.
Apropo de supraofertă, ea există pe piaţa vinurilor, de pildă, dar, fiindcă lipseşte reţeaua de distribuţie, se vând în locul vinurilor românești, cele franţuzeşti. Cu precizarea - reiterez - că în loc să se organizeze producţia şi munca, se dă problema pe mâna marketingului, ce se concentrează pe deschiderea unor magazine mici, unde se vinde puţin şi scump.
Unei populaţii supraîndatorate îi e greu să-i întreţii consumul la preţuri în creştere. De aceea e nevoie de un altfel de marketing, care să stimuleze volume mari de vânzări, la preţuri mici.
Citește pe Antena3.ro
Ca şi concluzie, ceea ce se opune scăderii taxării și măririi bazei de impunere fiscală este marketingul, care prin hotărârile proaste luate influențează deciziile de politică monetară.
