Planeta intreaga se scufunda financiar. Cand dispar, ca dintr-un condei, in doar cateva sedinte de tranzactionare, 8.000 de miliarde de dolari din pietele internationale, cuvantul "criza' nu e deloc prea mare. Insusi presedintele Bancii Centrale Europene nu se sfieste sa caracterizeze situatia internationala drept "cea mai grava criza de dupa razboi'. Doar al nostru face apeluri televizate la moderatie si precautie in cheltuirea resurselor bugetare de catre politicieni si se da preocupat de modul in care ar putea genera presa panica. Acea presa care zilele astea da pe galben titluri ca put finelor nasucuri de la Cotroceni intrunite de urgenta intr-o sedinta a carei concluzie oficiala e ca la noi nu e criza. Acea presa pe care, fiindca nu s-a aliniat toata in genunchi in fata lui, ani de zile a calcat-o in picioare intru discreditare si la al carei faliment a contribuit din toata fiinta. Si tot acea presa care primeste in fata, tot zilele astea, dincolo de recomandarile prezidentiale, scuipatii blondei supreme. De ce? Pai taman pe motiv ca, din interese meschine de ponegrire a responsabililor guvernamentali, n-ar fi suficient de isterica in legatura cu criza internationala pe care doar partenerul ei politic incearca sa ne convinga ca n-o vede.
Nu suntem parteneri, nici macar pe vreme de criza, domnule presedinte! Cand v-a fost bine si ati stat comod in preferintele electorale ale romanilor, va permiteati sa persiflati pe oricine si nu apelati la intelegerea noastra. Erati, in propria si bogata inchipuire, garantul de nestramutat al interesul national. Cand lacustele portocalii pe care le-ati adus pe capul nostru s-au apucat de pradat la modul cel mai barbar cu putinta (o fac si azi) o tara oricum sleita de jumatate de secol de comunism, nu-mi amintesc sa fi primit vreo rugaminte mieroasa de a participa si noi la jaf. Si cei mai multi dintre noi – eu, cu siguranta, printre ei – nici nu si-au dorit asta. Cand v-ati alergat cu procurorii rivalii politici si pe toti cei care indrazneau sa miste-n front, ati facut-o fara sa ne cereti parerea sau sprijinul. Cand ne-ati trimis Fiscul la usa sa ne bage-n faliment personal, dupa ce in prealabil ne-ati sleit de impozite, iar in acelasi timp cisternele petroliere neaccizate brazdau (cum o fac si azi) soselele patriei al carei steag va face sa lacrimati cand treceti pe langa el, n-am simtit-o ca pe un parteneriat. Ba, dimpotriva, poate-s eu mai subiectiv, mie mi s-a parut chiar un gest de o ostilitate fara margini.
Acum a venit, pentru dumneavoastra, un soi de moment politic al scadentei. Chiar daca tucalarii pe care-i platiti de la buget va canta la ureche cat de frumos si destept aratati, sunteti un om prea inteligent ca sa nu stiti ca e groasa. Si acolo unde va scapa informatia au grija serviciile sa va completeze lacunele. Ati condus atat de tiranic si fara viziune aceasta tara (care v-a ales tocmai fiindca ati avut un contracandidat acuzat ca ar avea veleitati dictatoriale), iar epigonii dumneavoastra portocalii n-au facut altceva decat sa se imbogateasca si sa sfideze (mult mai rau decat anteriorul partid-stat porstrevolutionar), incat lumea s-a cam saturat de oroarea de a va avea in frunte; si pe dumneavoastra, si pe ei. Romanii sunt, in general, nepermis (pentru gustul meu) de rabdatori. Asa ca se revolta foarte rar si doar in cazuri extrem de acute. Dar trendul (asta va doare, de fapt) e abrupt descendent. Odata cu declansarea celui de-al doilea val al crizei mondiale, simtiti ca va duceti in cap, fara posibilitate de revenire, domnule presedinte. Va fuge pamantul de sub picioare (e aproape imposibil, in actuala situatie financiara, sa mai cocosati tara cu pomeni electorale) si, las cum sunteti, incercati sa va agatati de noi. Macar sa ne prabusim impreuna, nu-i asa?. Cu amendamentul ca tonomatele astea cu euro atat de hulite au un simt al responsabilitatii mai inalt decat al clicii care va incojoara slugarnic si nu vor genera inutil panica, va anunt oficial sa nu contati pe noi. Cantati dumneavoastra singur pe puntea Titanicului. O sa fie o reprezentatie pe cinste!