Capitalismul cu basca

Cei mai multi bogatasi est-europeni provin din tarile cu populatia cea mai saraca. De ce oare?

A venit momentul ca practica sa ne reconfirme teoriile. Un clasament al revistei poloneze "Wprost", editata sub autoritatea prestigioasei "Business Week", include in lista celor mai bogati 50 de oameni din Europa Centrala si de Est 29 de rusi, cinci ucraineni si cinci romani. Numeric, romanii si ucrainenii impart pozitia a doua a ierarhiei. Si daca trei sferturi din top e ocupat de bogatasii din cele trei tari, abia daca mai e loc de polonezi, sarbi, cehi.

Da, dar clasamentul PIB-ului/locuitor, al salariilor si al investitiilor straine directe e exact pe dos. Nu conduc nici rusii, nici ucrainenii, nici romanii, ci cehii, slovacii, ungurii, polonezii. E firesc, asadar, ca si in topul competitivitatii sa gasim primul val de aderare la Uniunea Europeana insirat intre locurile 22 (Estonia) si 45 (Polonia), iar Rusia, Romania si Ucraina sa se afle la coada, pe pozitiile 70, 75, respectiv 84.

Este usor de sustinut, in lumina acestor date, ca topul bogatilor a adunat ce lipseste grosului populatiei. In acest fel ajungem la o tema comentata deja cu lux de amanunte anterior: redistribuirea Produsului Intern Brut in proportie mare sub forma de profituri si extrem de redusa sub forma salariilor. Asta fara a mai intra in detalii despre rente atribuite de guverne clientelei, in loc de profituri maximizate de management, prin majorarea cifrei de afaceri, pentru ca intreprinzatorul sa faca fata presiunii concurentiale. Care concurenta?!

Trecand deci peste modul in care se imparte PIB-ul, mai important este ca avutia creata sa aduca, la randul sau, o bogatie si mai mare. Dar cum sa se intample asa ceva daca in loc sa se extinda uzina, banii se blocheaza in simboluri ale bogatiei care nu mai adauga ulterior valoare - palate, parcuri auto, avioane si elicoptere? Ei, tocmai din acest motiv vedem trei tari cu holde, aur, soare, munte, mare si resurse minerale, dar cu PIB-uri mult sub potentialul activelor detinute. E de ras, de pilda, ca Ucraina sa aiba un PIB mai firav decat al Romaniei, iar Romania mai mic decat al Ungariei.

Dar aceasta problema exista tocmai fiindca de maximizare nu se poate ocupa decat piata, un sistem natural de distributie a resurselor, in care companiile se gasesc intr-un feed-back permanent cu angajatii lor, care sunt in acelasi timp si consumatori finali. Cand insa vedem ca lucrurile stau altfel decat ar trebui, inseamna ca in locul pietei s-a interpus bugetul care "da" si "ia", lipsind individul de forta decizionala. Inflatia nu se reduce prin majorarea consumului, dupa regula "marfuri mai multe, la pret mai mic", ci prin reprimarea acestuia. Capitalismul obtinut pe aceste cai e, de regula, rezistent pana la prima ploaie, iar oamenii cauta societatea de consum in alte tari, unde bunastarea macroeconomica se confunda cu bunastarea individului.

Deci, desi Rusia, Romania si Ucraina au monopolizat topul celor mai bogati oameni din centrul si estul Europei, cehii, slovacii si ungurii se mandresc cu sosele, spitale si scoli. Si statul roman a incasat banii pentru sosele, pentru spitale ori pentru scoli, dar i-a deturnat, acoperind cu ei gauri la buget. Daca asupra a trei din cinci romani din top planeaza suspiciuni privind generarea unor crahuri financiar-bancare ori respectivii se gasesc in topul datornicilor la fisc, atunci bugetul trebuia fie sa le execute averile, fie sa acopere din alta parte prejudiciul. Fireste ca nu clientela politica a fost cea sacrificata, ci forta decizionala a consumatorului.

Freedom House numeste regimurile in care influenta "de la centru" se resimte pregnant "concentrated political regimes". Intamplator sau nu, aici sunt incluse si Rusia si Ucraina si Romania. Toate celelalte tari, care au promovat de curand in liga economica europeana, de la Cehia si Ungaria, pana la Polonia si tarile baltice, apar in categoria "competitive democracies". Analizand elementele prezentate si aducand din nou in discutie topul celor mai bogati 50 de oameni din Europa Centrala si de Est se poate observa ca statele, cu cat sunt mai mari si mai bogate, cu atat sunt furate mai tare. Dar cum Germania este contraexemplul care invalideaza o astfel de concluzie, mai corect este sa formulam postulatul ca romanii, rusii ori ucrainenii vor ajunge sa aiba forta decizionala in momentul in care banul public va fi cheltuit in functie de nevoile si de preferintele lor. Fiindca, pana la urma, cine este statul? Noi toti, nu doar o mana de… sa le zicem norocosi.