Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cine ma apara de dreptul celui de langa mine?
Nu vreau sa mai aud pe strada ca trecatorul cu care ma intersectez sau cel din spatele meu are intentia de a si introduce organul genital in gura sefului sau a unui adversar personal! Sau a prietenului langa care paseste! Lipsa acestuia de reactie si continuarea conversatiei pe acealasi ton denota golirea de sens a invectivului care nu mai e perceput ca invectiv ci ca orice ,nu stiu ce ,nu imi pot inchipui ce.
Pare o parola ,un passe partout! Pare o incuscrire cu restul lumii, cu vitregia vremurilor, cu naduful ..social si pana la urma o impacare cu toate. Si cu seful si cu colegul concurent la promovare si cu vecinul betiv.
Intrebarea mea ramane: doar el, trecatorul are dreptul de a se exprima liber? Eu,nu? Cei ca mine, multi, multi, nu?
Ud florile la ferestra dimineata la 8. E soare, aerul e inca proaspat, vorbesc cu muscatele mele, le incurajez pe cele pe cale de a inflori si le indepartez pe cele ofilite. E bine .Sunt minunate diminetile la inceputul verii, se mai aud inca pasari cantatoare! Inca, pentru ca traficul intens al strazii dupa ora 9 nu are cum incuraja pasaretul ci dimpotriva. Si totusi, ele sunt ascunse in ramuri de tei si platani tineri. Rezista.
Se aud pasi. Grabiti.
“Ce p .... mea ? Zi, ma, ai fost unde ti-am spus?”
Incremenesc. Ma chircesc sub mizeria cuvintelor. Sub tristetea omului tanar care se duce undeva in cartier sa munceasca. Munca de birou care incepe la 9. E imbracat corect. Dar spurcat. La gura.
A trecut. Se apropie altii. Risc si continui sa ud florile. Sunt multe. Cam 22. Stropitoarea nu e prea mare si imi ia timp sa merg s-o umplu cu apa. Aud: ”Baga-mi-as p ...in tine, cum am stabilit noi? Ce vrei ma, f ...ti” nu stiu ce, am uitat sau chiar nu stiu ce se mai poate f .. o data ce totul e f ...
Inchid geamurile. M-am grabit sa termin ceea ce incepuse cu un zambet si s-a terminat cu un rictus .
O varianta este sa nu-ti mai doresti sa traiesti intr-o asemenea tara. Dar nu, nu tara e problema ci oamenii!
Prin geam vad o mamica cu un carucior. Din fericire copilul e atat de mic, ma gandesc, incat nu intelege ce se vorbeste in jur. Cum vorbesc oamenii mari, cei ce au raspunderi, nu?
Dar copiii de gradinita care apar ca in fiecare dimineata cate doi si umplu aerul inca fresh cu voci cristaline? Ei deja inteleg! Si intreaba. Ce e ce a spus Domnul acela?
Stiti ce e grav? Stiti, stiu ca stiti, dar credeti ca nu mai e nimic de facut. Oare? Suntem pierduti printre injuraturi pe vecie? Pentru ca asa vor ei? Fiii ei?
Oamenii care vorbesc poluand viata celorlalti o fac cu ... candoare. Ei nu au catusi de putin aerul ca isi permit o licenta sau ma rog, o indrazneala lingvistica! Sunt naturali. Se acopera firesc de bale. De zoaie. Prieten cu prieten, frate cu frate. Din filmul premiat la Berlin “Pozitia copilului” aflu ca si fiu cu mama si fiu cu tata .
Fiul din film promite mamei sale un sex oral dar si tatalui care schiteaza timid o impotrivire, ca pedeapsa. E impartial.
Cand ma hotarasem sa scriu ceva pe acesta tema, subiectul ales si tratarea acestuia de catre scenarist, o prietena care prin natura profesiei are contact nemijlocit cu oamenii, mi-a spus ca ce se intampla in film are acoperire in realitate. Eu, ca nu are, ea ca are.
Eu stau printre carti si intr-un club unde inot, nu mai am emisie, postul TV avand dificultati financiare .
Iar cand aveam, pana in august 2012, niciodata, dar niciodata nu am auzit ce mi-a fost dat sa aud in “Pozitia copilului”. Echipa cu care am lucrat, media de varsta 24 ani, mediul in care am realizat emisiunea, de invitati nu poate fi vorba, erau impecabili.
Totusi poate ea are dreptate. Nu am mai publicat acel articol care nu era magulitor la adresa scenaristului .
Dar de ce scenaristul, nu ma pot impiedica sa ma intreb, a ales acest tip de relatie fiu –parinti? Situatia limita in care ajunge cel dintai e suficienta pentru a construi un esafodaj impresionant, dramaturgic vorbind. Accident de masina, omoara un copil. Cursa bezmetica a mamei sa-l salveze in pofida “promisiunii “.
Asa e in realitate? Se intampla aievea ca fiul sa ucida sufletul mamei apoi sa se intoarca spre tata si sa-l extermine si pe el? In pragul usii ? Parinti iubitori, bine reprezentati social si material .
Scenaristul asta spune si filmul a fost premiat. Vezi acest film, esti, sa zicem german, sau francez ... Iti spui: Romania tara nefrecventabila, stiam oricum ...
Ma intorc la vocile strazii, care in filmul evocat au translatat in interiorul familiei…
In spatele usilor inchise nimeni nu poate sti ce se intampla. Pe strada, da. E spatiu public, avem aceleasi drepturi. Teoretic. Atata timp cat mii de oameni traiesc un disconfort la auzul “parolelor” in trend, apare o problema. Majora. Cuvintele antreneaza realitati. Realitatea indusa astfel inseamna abjectie al carei continut a fost vidat si utilizatorii se infrupta cu nesat dintr-o forma goala .
Energiile negative eliberate in spatiul public trebuie sa dea de gandit sociologilor, psihologilor, politicienilor. Cineva mi-a replicat: si ei vorbesc asa!
Introduc cu nesat si scot asisderea organul genital in cele mai diverse si neasteptate locasuri intr-o frenetica dezlantuire de imaginatie grotesca tintind macularea universala. Nimic curat sa nu mai ramana, iar copiii sa afle de la doi ani daca se poate ce e una, ce e alta – recuzita sportului extrem amintit mai sus. Sa piara inocenta, spun ei! ”Ce inocenta, frate, ce ai zis? Mai du-te-n p… mea auzi la astia, inocenta…”
Un baiat supradotat de 14 ani, viitor mare pianist, mi-a spus deunazi ca nu mi pot inchipui cum ii injura fetitele de ... 12 ani.
Revin .
Eu nu mai vreau sa aud vocile jegoase ale strazii .
Am acest drept?
Chiar credeti ca nu se pot da legi care sa apere spatiul public? Stiu, e greu, daca nu imposibil, sa controlezi asa ceva. Legi care sa interzica limbajul licentios in spatiul public in numele acelorasi drepturi recunoscute de exprimare libera si nerecunoscute noua, celor obligati sa-i ascultam. Auzim.
De incercat. De inregistrat. De amendat. O data, de doua ori. Poate ne iese.
In loc de final. Cum va arata, va suna mai bine zis, revolta fiilor injuraturii?
Citește pe Antena3.ro
