Exclusivitatile, senzationalul, dezvaluirile mereu exceptionale, declaratiile incendiare si cancaneala ieftinelii paparatiste reprezinta probe ale docentei in presa noastra sportiva. Dirigintii editoriali ai institutiilor care compun aceasta zona a peisajului media pot fi banuiti ca observa corect deriva. Dar interesul material ii lu-creaza la greu in rezerva de rezonabilitate. In dictatura ratingului ei n-au decat sa ingroase obrazul si sa accepte constiincios compromisul. Iar la sapa, la munca de jos, angajeaza indivizi nepersecutati nicicum de vreo cine stie ce criza existentiala. De obicei servitorii acestor practici sunt de o harnicie pe care numai prostia si nesimtirea o pot mentine mereu proaspata. Fiindca iti trebuie multa seninatate pentru a performa fara pic de frana in ridicolul minciunii. Daca le vorbesti acestor saraci despre suprasaturare, despre gandirea unica sau despre efectul de ping-pong risti sa starnesti mirari ucigatoare. Barfa si zvonul, deghizate in sursa demna de incredere si martori care au dorit sa-si pastreze anonimatul, le sunt acestor gutani mama si tata in meserie.
Ultima gogorita care basculeaza gramezi de moloz in presa atarna de marele meci mare dintre Universitatea Cluj si Petrolul Ploiesti. Meci in care intamplarea si-a facut de cap pe fondul unei ingramadeli de erori, pe fondul practicarii unui fotbal saracit de mijloace. Cand nu esti insa capabil sa descifrezi o asemenea realitate, a ta e nalucirea. Te duci ca ultimul pifan dupa poveste si imbogatesti, prin contributie personala, regia infantila a unui blat pus la cale de verosii pariurilor sportive. Nebunia, pe scurt, suna cam asa. Un croat, croat ca si portarul ploiestean Zendeli, a pariat surprinzator, la el acasa, 700 de euro pe o cota de 30. Nu stiu ce inseamna concret un asemenea gest fiindca sunt total strain de asemenea practici. Banuiesc insa, dupa tonul relatarii, ca ar fi vorba de un pariu curios rau de tot. Si mai aflu ca respectivul croat este salvat de acuzatia riscului prostesc prin insinuarea, care apartine unui impricinat al presei sportive, ca el ar fi fost mana in mana, pe blat, cu celalalt croat, portarul Petrolului. Tampenia se implineste insa extrem de rotund. Fiindca prestatia lui Zendeli nu a punctat niciodata decisiv evolutia scorului. Un alt argument al blatului ar fi multele lovituri libere, din preajma careului, pe care ploiestenii le-ar fi facut cadou bunului executant care este Claudiu Niculescu. Din nou logica fracturata de realitate. Fiindca, uneori, arbitrul a fost mai generos decat fotbalistii Petrolului. Fiindca loviturile din afara careului nu sunt atat de sigure cum ar fi fost cele de la punctul cu var. Si, atunci, daca ploiestenii s-ar fi vrut neaparat perforati, de ce nu au comis-o in careu, asa cum au facut-o mai demult, intr-un meci de poveste, cu CFR Cluj? Argumentele care contrazic evident regia blatului pot curge in continuare. Dar o idiotenie nu se cere prea mult demonstrata. Ramane doar o singura intrebare serioasa. Cine pariaza pe prosti?