Cine se teme de leul tare?

Voci nu prea numeroase, dar influente, rostesc sentinte: rata de schimb leu-euro ucide exportul, fiindca moneda noastra ar fi supraevaluata, fapt ce ar face ca marfurile romanesti sa fie necompetitive pe piata externa. Acesta e cantecul de sirena. O chemare stranie catre un euro scump, ce ar fi de dorit sa urce, sa tot urce. Numai in acest fel, spun avocatii fortarii cursului valutar, marfurile noastre ar deveni competitive in afara tarii, iar exportul romanesc ar creste vizibil. Au oare dreptate?

Cursul leu-euro il stabileste piata, tinand seama de realitatile din acest moment: cata valuta e ceruta, cata valuta e oferita la schimb, contra lei. Ambii indicatorii exprima realitatea de zi cu zi. Alti indicatori, cum ar fi deficitul balantei de plati, rata inflatiei, eficienta, productivitatea, PIB-ul si asa mai departe, exprima cauze ce produc efecte pe termen lung. Din toti acesti factori se intrupeaza vantul ce sufla in panzele cursului valutar. Determinand atat directia de mers, cat si nivelul pana la care urca sau coboara. Sau momentul in care se produce o miscare sau alta. Daca decizia pietei ar fi convenabila tuturor jucatorilor, piata si-ar pierde unul dintre principalii factori de stimulare a eficientei: concurenta. Cumparatorii si vanzatorii de valuta vor fi competitivi numai in masura in care sunt atenti la semnalele pietei, le interpreteaza corect si dezvolta un management performant.

Participantii la schimbul valutar au fie sansa de a se putea adapta deciziilor pietei sau chiar de a le influenta, fie nesansa de a pierde partida. Ar fi insa de subliniat, in acest sens, ca importatorii si exportatorii au in prea mica masura constiinta faptului ca ei sunt competitori pe piata si ca, prin actiunile lor, pot sa-i directioneze miscarile. Tocmai din aceasta cauza, ori de cate ori nu le convine cursul, cer interventii "de sus", in stil vechi, in loc sa caute solutii.

Povestea cu rata de schimb leu-euro, care ucide exportul, nu sta in picioare. Realitatea ii infirma pe cei ce vad stimularea exportului exclusiv prin... depreciarea leului fata de dolar. Pe termen scurt, acest stimulent poate sa aiba efect. Nu insa si pe termen lung. Asa ca e nevoie de alte masuri pentru redresarea exporturilor, care sa asigure o crestere a calitatii marfurilor romanesti.

Un lucru e cert: piata valutara are viata, dinamism, stabilitate si, prin urmare, e in stare sa ia temperatura exacta a vietii noastre economice prin rata de schimb leu-dolar. Faptul ca, in acest moment, cursul floteaza intre 36.000 - 37.000 pentru 1 euro inseamna, in conditii specifice climatului nostru economic, ca acesta este punctul in care se impaca, pe piata, oferta de valuta cu cererea de valuta. Ce s-ar intampla, insa, daca acest punct "de impacare" ar urca pana unde si-ar dori exportatorii? In aparenta, intreprinderile exportatoare ar fi favorizate. Pe termen foarte scurt, ele vor reusi sa faca fata unor cheltuieli suplimentare. In realitate, insa, pe masura ce va trece timpul, se va vedea ca lucrurile nu stau tocmai asa. Inflatia calma va pune in incurcatura o buna parte a intreprinerilor de stat, care isi vor pierde o importanta subventie. Deja nu mai este un secret ca timp de 15 ani inflatia a luat bani din buzunarele populatiei, pe care i-a transferat, prin mecanismele ce-i sunt specifice, in conturile intreprinerilor de stat nerentabile. Acum a devenit un lux nerentabil continuarea acestui joc. Ori, un euro supraevaluat ar reaprinde focul preturilor galopante. Mai departe, inflatia ar determina un nou nivel al cursului. Si mai inalt. In replica, piata monetara ar raspunde cu dobanzi mari. Avem nevoie de o astfel de cursa?

Multi dintre cei care au pierdut iluzia subventiei prin curs, ce le dadea senzatia ca sunt rentabili, in timp ce ei risipeau resurse, nu si-au revenit inca si nu se impaca cu leul tare. Din acest motiv - pentru ca s-a facut mult caz in jurul acestui subiect - societatea noastra, in general, a capatat o sensibilitate accentuata fata de urcarea cursului de schimb al leului.

Desi cursul nu-i decat oglinda: aici se vede cine pierde si cine castiga. Dar numai cand piata valutara e libera. Vrem sa vedem cat suntem de competitivi? Vom lasa piata libera, ca sa spuna adevarul. Vrem sa aflam o minciuna, vom strangula piata si vom obtine un curs "frumos". Pretul minciunei este insa enorm: recesiune si saracie.

Sigur, se poate minti "in sus" ori "in jos". Dupa cum se misca interesele unora sau ale altora. Unii si-ar dori un euro cat mai scump, ca sa castige din export. Altii un euro mult mai ieftin, ca sa castige din import. Dar important este sa avem un curs adevarat, stabilit de piata. Ca sa castige tara. Fiindca asa e normal: ca actiunile agentilor economici, fie ei cu capital privat sau cu capital de stat, sa fie adaptate miscarilor ratei de schimb si nu invers. Numai asa vom sti, cu adevarat, cine e competitiv si cine numai mimeaza competitivitatea.