x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cine? Unde? Când? Cum? Şi, mai ales, de ce?

0
Autor: Tudor Octavian 06 Oct 2010 - 00:00
Pe băiat îl cheamă Zorel. E un copil normal, doar că un pic mai curios ca alţii de vârsta sa. Şi asta n-ar fi nimic dacă ar întreba ce trebuie şi când trebuie. Numai că încurcă ordinea lucrurilor. Întreabă cine?, deşi s-ar potrivi când? Ori întreabă de ce?, când corect ar fi unde?

Un doctor ar spune că are probabil nişte nervi în creier legaţi invers. Mama vine de la piaţă şi zice: E de groază ce s-au scumpit toate. Iar Zorel şi el: Când? Astăzi, zice mama, cum când! Dar Zorel o ţine pe a lui: Cine? Şi dacă ar fi vorba numai de discuţiile din casă, însă Zorel se bagă şi unde nu-i fierbe oala. În politică, de exemplu. Tata spune că premierul nu le are deloc cu finanţele şi chiar vrea să le explice lui unchiul Andrei şi unui domn din Bucureşti, care cumpără proprietăţi, de ce e premierul atât de încurcat la minte, când, hop, şi Zorel cu întrebările lui aiurea. Unde?, întreabă băiatul. Unde ce?, face politicos străinul. Când?, insistă Zorel. Când cine?, îi răspunde străinul, care nu ştie că baiatul are nişte nervi înnodaţi aiurea în creier.

Dar Zorel nu se lasă şi i-o întoarce: Cine de ce? Şi toată conversaţia o ia razna, deoarece domnul de la Bucureşti, fiind foarte bine crescut, cade pe gânduri, iar apoi spune ceva care-i lasă şi pe tata, şi pe unchiul Andrei cu gura căscată: Să ştiţi că puştiul are dreptate. Problema cu primul nostru ministru nu e nici când, nici unde. E de ce? Ce rost are să întrebăm cine?, când toată lumea ştie cine şi ce. În loc să ne minunăm că nu ştiu cine a făcut nu ştiu ce, ar fi mai bine să întrebăm de ce? De ce, domnule? De ce? Pălăvrăgim ca ţaţele în piaţă că unde? Că mai cine? Că mai ce? Şi vine băiatul ăsta cu sufletul lui curat ca să ne lumineze. Adică, de ce? De ce? De ce? Şi iar de ce?

Unchiul Andrei, care n-a avut niciodată o mutră de om deştept, are acum o faţă lungă, de om căruia i s-a ars un condensator în cap. Şi e normal să aibă o faţă atât de lungă, pentru că nu s-a întrebat niciodată de ce? De ce se ouă găinile şi nu caii? De ce se învârte Pământul în jurul Soarelui şi nu invers? De ce băieţilor lui le place şcoala, iar lui nu i-a plăcut? Când înjură, unchiul Andrei înjură de tabla înmulţirii. În clasa a şaptea a întrebat şi el de ce şapte ori şapte face patruzeci şi nouă şi pentru că învăţătorul a făcut o faţă mai lungă decât a şcolarului, Andrei a zis printre dinţi: Tu-i şapte ori şaptele mă-sii!

După ce străinul pleacă însoţit de unchiul Andrei, Zorel începe să bombăne. Ce zici tu acolo, măi, copile?, îl întreabă taică-său. Care?, răspunde Zorel. Cum care?, îl corectează taică-său. Corect trebuie să întrebi: De ce? Zorel se opreşte din bombănit, îl priveşte niţel mirat pe tată şi face încet, ca pentru sine: Cât?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Serviciul de email marketing furnizat de