Competitia

Cine nu tine pasul cu timpul e pierdut. Asa a fost dintotdeauna si n-avem nici un motiv sa credem ca de acum inainte va fi altfel. Partea proasta e ca nimeni nu-ti spune cat de mare trebuie sa fie pasul, daca e cazul sa-l lungesti sau s-o rupi la fuga, si nici cum trece timpul, dupa ce ti-ai dat seama ca nu mai esti in rand. Iar cat priveste pierderea, descoperi ce ai ratat doar cand nu mai e nimic de facut. Astazi, cine n-are computer e omul altor vremuri. Poti spera ca or sa revina candva anii in care stiutorul de carte avea parte. Dar cele cateva decenii, in care tot omul a avut partea cea mare, fara sa se sinchiseasca de inventarea computerului, n-or sa se mai intoarca in veci de veci.

De lucrul asta si-a dat seama si domnul Batranoiu, un intelectual intre doua varste, unul din acei barbati care par a nu fi trecut niciodata de varsta a doua, desi au pasit binisor intr-a treia. Despre intelectuali se spune ca reprezinta o patura, ceea ce e destul de ambiguu, fiindca exista o multime de tipuri de paturi, si poporul, cand aude ca intelectualitatea tot patura a ramas, isi inchipuie ce-i mai rau. Adica ce-i si patura intr-o casa fara lemne, cand afara e ger si te culci cu burta goala.

La banii pe care-i castiga, profesorul Batranoiu nu-si putea cumpara un computer de ultima ora, ci tot unul intre doua varste. Pe care, de altfel, l-a si luat dintr-un magazin plin de vechituri. Un computer alb-negru, care le-a starnit copiilor un zambet cam stupizel din categoria "Iar a facut tata o prostie". Profesorul Batranoiu si-a cumparat computer ca sa scrie. Oricat de mult ar avansa tehnica, n-o sa se scrie niciodata color. Sau, cel putin, nu referate universitare si studii despre chimia compusilor catalici in ambutisarea la rece.

"Ce memorie are?", au intrebat baietii hlizandu-se si uitandu-se la computerul din anul 1998 ca la unul din evul mediu. "Cam trei mii de pagini dactilo", le-a raspuns universitarul, convins ca, la o memorie atat de mare, tinerilor o sa li se mai duca de pe chip zambetul acela suficient, de pustani pentru care nici computerele si nici profesorii nu mai au de mult secrete.

Cand stii ce-i acela un computer de ultima generatie, trei mii de pagini ti se par putine. Cand, intr-o viata la catedra, n-ai scris mai mult de cinci sute de pagini, o memorie de trei mii e uriasa. E unul din lucrurile pe care le intelegi de indata ce ai un computer vechi. Un alt lucru si mai uimitor e ca oricat de nou ar fi un computer, va deveni in cel mai scurt timp vechi. Si ca oricat de bine s-ar tine un barbat intre doua varste, computerul lui vechi il va face curand sa se simta un mosneag.

E ca o competitie de genul "cine imbatraneste mai repede, omul sau computerul lui?". Nu va grabiti sa raspundeti: computerul, fiindca nu se stie. Tot ce se stie deocamdata e ca, oricat de varstnic ar fi un computer, tot omul care il foloseste va parea mai terminat. De doua ori mai terminat, decat pe vremea cand rata de injumatatire a tineretii nu era atat de scurta ca azi.