Complicitatea lui Adrian Nastase la ilegalitatile lui Traian Basescu

Marti, 15 februarie 2005. Un grup de senatori PSD, in frunte cu Antonie Iorgovan, depune la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie un denunt penal impotriva lui Traian Basescu pentru savarsirea infractiunilor de fals in declaratii, uz de fals si abuz in serviciu in cazul afacerii Apartamentul din Strada Mihaileanu. Miercuri, 16 februarie 2005. Liderul PSD, Adrian Nastase, dezavueaza public initiativa grupului de senatori. Motivul? Afacerea trebuie lasata pe mana presei. Implicarea PSD nu e oportuna, deoarece lasa impresia de razbunare politica.

Vineri, 18 februarie 2005. Antonie Iorgovan ii raspunde extrem de dur lui Adrian Nastase, atragandu-i atentia ca n-are o prestatie corespunzatoare unui lider de Opozitie. Presedintele PSD ii da replica, la randu-i, continuand sa sustina ca partidul sau trebuie sa stea deoparte in cazul Apartamentul.

Exista, indiscutabil, o presa pro-Basescu. Afacerea Apartamentul a tradat-o din plin. Va ramane in istoria oportunismului romanesc spectacolul scamatoriilor intelectuale pentru a imbanzi impactul negativ asupra opiniei publice al dezvaluirilor despre felul in care Traian Basescu s-a pricopsit cu un apartament de multimiliardar: de la formula "Mare lucru, o casa, cand altii au furat fabrici!" pana la elogierea drept unic in anii postdecembristi a declaratiei initiale de renuntare la casa. E suficient sa parcurgi argumentele invocate in apararea lui Traian Basescu pentru a intelege cum a fost posibil, dupa 23 august 1944, ca presa romana sa-i preamareasca pe ocupantii rusi ai tarii. Noii stapani beneficiaza automat de clauza lingusirii fara rusine. A fost si un moment mai mult decat hazliu. Lautarii condeiului s-au asezat sub ferestrele Palatului Cotroceni si-au inceput sa cante de zor serenade pentru ceea ce s-a numit curajoasa initiativa de renuntare la apartament. N-a trecut mult, si lautarii s-au trezit cu o galeata de apa rece azvarlita pe ferestrele luminate. Traian Basescu a anuntat ca s-a razgandit. Nu mai da casa inapoi. Si, ca sa faca in ciuda dusmanilor, isi va lua si o resedinta de lux pe malul Lacului Herastrau! Surprinsi, manelistii au tacut chitic. Nenorocita situatie sa fii fecior in casa!

Exista insa si o presa pro-Nastase. Ea l-a sprijinit si il sprijina pe presedintele PSD in batalia cu Ion Iliescu pentru sefia partidului. Ea publica dosare compromitatoare ale liderilor PSD care-l contesta pe Adrian Nastase. Sub acest semn, Antonie Iorgovan a fost facut cu ou si otet pentru declaratiile sale impotriva liderului PSD.

Antonie Iorgovan isi are slabiciunile sale. Cand e vorba insa de adevar, n-are importanta cine il afirma. Are importanta daca adevarul e Adevar. Or, in cazul denuntului penal, Antonie Iorgovan a avut dreptate. Cum, de altfel, a avut dreptate si-n observatiile critice fata de desolidarizarea lui Adrian Nastase.
Sa ne explicam.

IMPACIUITOR. Adrian Nastase a dezavuat public denuntul senatorilor PSD impotriva presedintelui Traian Basescu

Toate datele stranse si publicate de presa independenta converg catre ideea ca Traian Basescu a incalcat legea. Folosind puterea de primar general al Capitalei, el s-a pretat la o gainarie. Si-a pus casa pe numele fiicei sale si, lamentandu-se c-a ramas pe drumuri, mai ceva ca Regele Lear dupa impartirea regatului, a obtinut prin AFI, structura aflata in subordinea sa, un apartament de lux, de 250.000 de euro, la pretul de doar 18.000 de euro. Castig net: 232.000 de euro! La vremea aparitiei Legii 112, in 1995, luase avant o smecherie tipic romaneasca. Numerosi cetateni isi vindeau casa sau o puneau pe numele unei rude, dupa care, pretinzand ca n-au unde locui, cereau o noua casa. In batalia cu fenomenul, Legea 112 din 1995 stipuleaza clar ca un cetatean nu poate cumpara casa in care sta daca din 1990 si-a instrainat o alta casa. Documentul juridic reclama ca pretendentul sa depuna la dosar o declaratie pe proprie raspundere ca n-a mai detinut din 1990 o alta casa. Urmare a acestei legi, cei care s-au gandit sa puna mana pe o noua casa printr-o acrobatie imobiliara au fost descurajati. Nu insa si Traian Basescu. Era primar general al Capitalei. Seful celor de la AFI. Traian Basescu a cumparat vila din Baneasa la 21 octombrie 2002. Avand deja unde sa stea, el ar fi trebuit sa renunte la apartamentul din Stefan Mihaileanu, inchiriat la 14 august 2002. Era obligat la asta nu numai ca bun cetatean, sensibil la problemele locative ale Bucurestilor, dar si in calitate de primar general al Capitalei, care se razboia cu Guvernul PSD in numele celor multi si fara casa. N-o face. Mai mult, in 12 noiembrie 2002, isi pune casa pe numele fiicei. Iar la 4 februarie 2003 isi cumpara apartamentul din Mihaileanu. A depus la dosar cuvenita declaratie ca n-a detinut nici o casa dupa 1990? Daca da, e fals in declaratii. Daca nu, functionarii care au incheiat contractul de vanzare-cumparare trebuie sa dea socoteala. Pentru a afla raspunsul e musai ca AFI sa puna dosarul la dispozitia opiniei publice. AFI refuza. Intr-un comunicat emis de respectiva institutie se arata ca dosarul e secret. Daca un asemenea comunicat ar fi aparut sub regimul PSD, n-am fi fost prea surprinsi. Presa, societatea civila au dus crancene batalii impotriva tendintei acestui regim de a tine ascunse informatiile de interes public. Acum insa ne aflam sub un alt regim. Traian Basescu si Alianta D.A. si-au intemeiat campania electorala si pe denuntarea secretomaniei din regimul PSD. Sub acest semn, Guvernul Tariceanu se intrece in a desecretiza contracte facute de Guvernul Nastase cu firme straine. Se vede treaba insa ca transparenta e buna doar cand e vorba de altii. In cazul unui banal contract de vanzare-cumparare, functionarii AFI invoca un asa-zis secret. Iar Traian Basescu si liderii Aliantei, ba chiar si liderii altor partide din coalitia de guvernamant, nu pun piciorul in prag. Traian Basescu a obtinut victoria seducand electoratul cu pledoaria sa pentru transparenta absoluta in actul de guvernare. De ce nu intervine acum public pentru a cere AFI sa dea presei dosarul?

Dintr-un simplu motiv. Traian Basescu spera intr-o inmormantare a scandalului pentru a ramane cu casa. E ceea ce a urmarit mai de mult. Ziarul Libertatea a publicat ancheta vineri, 11 februarie 2005. Cu trei saptamani inainte, redactia s-a adresat lui Traian Basescu pentru a obtine un punct de vedere. Traian Basescu n-a dat nici un semn. Eterna politica a strutului! N-a reactionat nici dupa ce ziarul a publicat ancheta. Raspunsul Presedintiei a venit abia duminica seara, dupa ce scandalul a luat proportii prin preluarea de catre un post de televiziune. La cateva zile dupa aceea, dibuind ca scandalul se stinge, deoarece presa nu-l mai poate intretine in conditiile interdictiei de a vedea dosarul, Traian Basescu a anuntat ca s-a razgandit. Nu mai renunta la casa. Ba, mai mult, va cere sa i se dea si o vila de serviciu.

Datele scandalului nu mai pot fi reduse la sanctionarea lui Traian Basescu pentru un fapt comis in urma cu doi ani. Au aparut noi date, constand in manevrele actualei Puteri de a inmormanta afacerea pentru ca presedintele sa beneficieze in continuare de o casa obtinuta ilegal: refuzul AFI de a da publicitatii dosarul, complicitatea Primariei Capitalei la aceasta sfidare a opiniei publice, declaratia presedintelui ca-si va pastra apartamentul. Sunt elemente care cer imperios interventia in forta a Opozitiei. Daca afacerea Apartamentul ii iese actualei Puteri, tendinta de incalcare a legii, a democratiei, vizibila deja, va lua amploare. Presa nu mai poate face mare lucru. Mai ales ca, pe fondul trecerii de partea Puterii a marii majoritati a ziarelor si posturilor de televiziune, jurnalele care insista ca afacerea sa fie limpezita sunt tot mai putine. PSD e principalul partid de Opozitie. In acest context, prin dezavuarea senatorilor PSD, Adrian Nastase comite o enorma greseala. Un partid de Opozitie nu reactioneaza la incalcarile democratiei doar pentru a obtine capital politic. Reactioneaza, pentru ca asa e trecut in fisa postului.

Mai mult, atitudinea lui Adrian Nastase dovedeste ca presedintele PSD n-a gasit tactica de a contracara un siretlic ieftin al Puterii. E vorba de practicarea pe scara larga a abuzurilor in stilul celor comise de PSD: inlocuirea intregii administratii pe criterii politice, satisfacerea clientelei politice, inlocuirea mafiei PSD cu mafia Aliantei D.A., sfidarea Constitutiei, santajarea functionarilor cu ancheta, tendinta de subordonare a Justitiei. Abuzuri comise in deplina libertate, stiind ca PSD nu va reactiona de teama acuzatiei ca si sub regimul anterior s-a facut la fel. Un exemplu: a fost suficient ca presa prezidentiala sa faca aluzie la casele lui Adrian Nastase pentru ca liderul PSD sa considere inoportun denuntul penal pus la cale de grupul de senatori.

Dincolo de accentele personale, polemica Nastase-Iorgovan atrage din nou atentia asupra unui fenomen extrem de grav pentru viitorul democratiei romanesti: la doua luni de la trecerea in alegeri, PSD n-are o strategie ca partid de Opozitie.