x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Crăciun fără SMS-uri false!

0
Autor: Maria Timuc 26 Dec 2010 - 20:40
"Anul ăsta nu prea am primit SMS-uri... ştii cum era înainte, toată lumea dădea SMS-uri, trebuia să stai cu mâ­na pe telefon în zilele de Cră­ciun", mi-a atras atenţia o prietenă! Şi aşa este; în perioada 2006-2007-2008 şi chiar şi în 2009, SMS-urile răsunau peste tot. Mergeai la cum­pă­rături, pe stradă, prin piaţă sau stă­teai acasă sub un tir îndelung de "bi­pă­it-uri" şi "ţiuit-uri" ale telefoa­nelor care transmiteau încă un SMS. La acest Cră­ciun, lumea s-a mai do­mo­­lit cu SMS-urile. Este însă interesant de studiat structura psihologică a SMS-ului sau structura psihologi-că a mesajului de Crăciun pe internet, în opoziţie cu "scrisoarea", "feli­citarea", convorbirea telefonică sau întâlnirea. Oare ne spun ceva SMS-urile despre sufletul nostru? De ce, oare, oamenii transmit acelaşi mesaj copiat în "n" exemplare, nepersonalizat şi fără un conţinut afec­tuos? De ce, oare, ne enervăm citind mesaje "lipsite de vi­ta­litate" şi nepersonalizate, dar – în ace­laşi timp – trimitem şi noi unele la fel? De ce stăm cu mâna pe telefon, fără să simţim ce scriem, ce cuvinte trans­mitem şi fără să transmitem nici un strop de dragoste? Are asta vreun sens? Se poate ca rărirea SMS-urilor să nu fie un efect al crizei, cât unul al conştientizării superficialului? O dorinţă de mai multă dragoste şi o respingere... a mesajului imperso­nal?

Căci asta era şi asta este... în acele cuvinte multiplicate. Or, sufletul nostru este o entitate nuanţată, care simte diferit pentru fiecare, iar mintea noastră percepe... diferit fiecare altă persoană. Pare frumos... să transmitem şi să primim mesaje, ne spunem că oamenii îşi amintesc de noi, dar multe dintre aceste SMS-uri "sună" a gol; sunt cuvinte fără suflu, care se adresează tuturor şi nimănui în acelaşi timp. Mulţi oameni se simt chiar enervaţi, tulburaţi în faţa cuvintelor pompoase, cu aere de măreţie, dar dincolo de ele nu-i nici un sentiment, iar dacă nu-i un sentiment sincer, nu-i respect, nu-i apreciere, nu-i dragoste, nu-i bucurie sinceră, SMS-urile sunt "vorbe-n vânt".

Dacă s-au rărit SMS-urile e un semn de revenire la normalitate. Un semn că avem nevoie de mai multă sinceritate. Un semn că avem nevoie să ne manifestăm mai deschis, mai direct şi, în loc să dăm SMS-uri pentru întreţinerea relaţiilor sociale, poate că vom da SMS-uri, vom scrie scrisori şi vom vorbi la telefon "din dragoste" şi cu acei oameni care ne sunt apropiaţi cu adevărat. Putem, în acelaşi timp, să transmitem un anume mesaj pentru "relaţii oficiale", un altul pentru prieteni şi altul pentru oameni... aproape necunoscuţi. Manifestându-ne sincer şi deschis, comunicând ceea ce simţim şi credem cu adevărat, ne apropiem de noi înşine şi devenim mai pregnant noi înşine. Nu avem nevoie să ne falsi­ficăm, cât mai degrabă să înţelegem că avem relaţii diferite, cu oameni diferiţi, că suntem implicaţi emoţional diferit în fiecare altă relaţie, iar aceasta ne-ar solicita să scriem SMS-uri personalizate. Aşa cum nu vorbim acelaşi lucru la telefon cu toate persoanele, nu putem trimite acelaşi mesaj tuturor oamenilor pe care-i cunoaştem. Anul acesta o prietenă pe care am sunat-o de Crăciun mi-a confirmat asta. De îndată ce mă pregăteam să-i urez Crăciun Fericit, cu lacrimi în ochi ea s-a oprit şi mi-a spus: "Nu. Nu-mi spune nimic. Sunt distrusă!". Trecea prin evenimente de viaţă dificile, iar urările... de Crăciun nu i se potriveau deloc în acel moment. Mi-am spus de îndată: "Bine că nu i-am trimis un SMS... fericit"! Atunci am înţeles eu însămi că ar putea fi mai important să comunicăm fie şi la telefon, cu oamenii apropiaţi, căci o altă stare de spirit se creează prin voce şi, chiar în faţa unor evenimente nefericite, putem participa la schimbarea stării celuilalt, putem intra în comuniune cu el şi-l putem sprijini în momente în care Crăciunul lui... nu-i aşa de fericit. Un SMS plin de iubire sau cu o încărcătură emoţională sinceră poate alina sufletul, dar să fie... aşa: sincer. Fără sinceritate, fără o sclipire de reci­procitate, fără emoţie şi fără trăire n-are rost nici un SMS, căci în el este sufletul nostru sau... răceala şi indife­renţa. Un Crăciun fără SMS-uri false, reci, indiferente ar putea fi chiar un Crăciun fericit!

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de