Credinţa in ştiinţă. Sau cam aşa ceva

Profesorului Andronache i s-a pus pata pe studentul Avramie fiindcă avea nume de mucenic

Profesorului Andronache i s-a pus pata pe studentul Avramie fiindcă avea nume de mucenic.

Andronache preda Socialismul ştiinţific la anul IV şi-l şicana pe Avramie zicandu-i: "Ne vedem noi la examen, atunci o să ştim in cine crezi tu de fapt, in ştiinţă sau in mucenici!". Avramie era un student bun, care nu-i dăduse lui Andronache nici un motiv să-l ia in seamă, dar şeful catedrei o ţinea pe a lui: "Noi n-avem nevoie de tineri care numai se prefac că cred in socialismul nostru ştiinţific, iar pe ascuns se inchină şi bat mătănii". Cu o lună inainte de examen, Andronache n-a mai făcut un secret din faptul că avea să-l trantească pe Avramie. "Noi nu construim socialismul cu adventişti şi paranormali", zicea Andronache, deşi Avramie nu era nici una, nici alta, ci un student sărac din partea Sucevei, din tată şi mamă creştini cumpătaţi.

Avramie a tocit cursul ştiind că e in zadar, că Andronache avea să-şi facă numărul, ca-n fiecare an. Că studentul cu care işi punea el ambiţia n-avea scăpare. Nu e drept, işi zicea Avramie, care avea pentru prima dată in viaţă parte de o situaţie iraţională. Putea să i se intample oricui, dar uite să i se intample lui şi nimic nu avea cum să se aşeze in calea capriciului unui om rău. Doar Dumnezeu, gandea Avramie, dar ce treabă să aibă Dumnezeu cu Socialismul ştiinţific al lui Andronache?

Un motiv ar fi avut, deoarece şeful catedrei nu scăpa nici o ocazie pentru a le explica studenţilor că, spre deosebire de celelalte ştiinţe, in Socialism ştiinţific trebuie să crezi sincer, nu ca la biserică, unde aprinzi o lumanare şi gata, te-ai plătit. Cine nu crede sincer, se infierbanta el la curs, n-are ce căuta printre noi! Avramie fusese invăţat de ai lui să nu mintă. Avramie ştia că o să pice la examen, deoarece Andronache avea obiceiul să-i intrebe pe studenţi cat de tare cred in cursul lui ca ştiinţă, iar el o să răspundă că nu crede. Cand s-a făcut ora 9:00 dimineaţa şi Andronache incă nu a apărut, Avramie a simţit un fel de uşurare divină, ca şi cum in curand urma să se ridice in aer şi să plutească pe deasupra Universităţii mantuit pentru toată viaţa de frică şi de acel simţămant umilitor de neputinţă. La zece, Andronache tot nu a apărut, iar la zece şi jumătate, cand un miliţian a intrat valvartej in cancelarie, Avramie a aflat de la ce ii venea lui senzaţia de zbor: Andronache fusese găsit mort in cadă.

Andronache se purifica, intocmai sacerdoţilor din Antichitate, inainte de a proceda la testul de credinţă in Socialismul ştiinţific bălăcindu-se un ceas. Dar cu Avramie se pare că a făcut exces de zel şi a stins, agitandu-se şi stropind pereţii, gazele in boiler. Asistentul, cu care Avramie a dat a doua zi examenul, a incercat el să-l imite pe Andronache, insă fără talent. Ca orice ştiinţă, i-a zis asistentul lui Avramie, scriindu-i un 9 (nouă) in carnet, Socialismul creează convingeri. Incet, dar incet de tot, ca să nu fie auzit din sală, Avramie i-a şoptit asistentului: Numai proştii au convingeri, tovarăşu' Agrigoroaia, deştepţii au indoieli.