Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Banca centrala spunea, nu de mult, ca nu este dispusa sa ofere bancilor lichiditati garantate cu portofolii de credite ipotecare, pentru ca nu doreste sa se transforme intr-o societate de administrare a imobilelor, mentionand ca bancherii trebuie sa faca banking adevarat. Cu alte cuvinte, daca bancherii si-au asumat niste riscuri trebuie sa le si administreze.
Problema este insa ca bancile comerciale au atribuit si credite ipotecare Prima Casa – garantate de Guvern – si care nu beneficiaza de un tratament similar cu al titlurilor de stat. Majoritatea covarsitoare a acestor imprumuturi au fost solicitate de debitori in valuta, pentru ca acestia au considerat ca cea mai mare parte a perioadei pana la scadenta se va derula in interiorul zonei euro. Asta in conditiile in care, in aprilie 2011, Guvernul a reiterat obiectivul de trecere la moneda europeana pentru 2015, ceea ce a intarit convingerea detinatorilor de credite Prima Casa ca au facut bine ca s-au imprumutat in moneda unica.
Mai nou insa, autoritatea monetara a precizat ca procesul de trecere la euro va fi rediscutat probabil dupa alegeri, ceea ce ii face pe debitori sa se teama ca nu sunt asigurati impotriva riscului valutar.
In aceasta situatie, in care banca centrala afirma ca nu primeste credite ipotecare la refinantare, iar obiectivul de trecere la euro devine neclar, autoritatea monetara ar trebui sa elaboreze o politica de curs care sa vizeze mentinerea ratei de schimb intr-o banda de fluctuatie, pentru ca altfel debitorii care au contractat credite Prima Casa, garantate de Guvern, vor inregistra pierderi masive in masura in care nu se mai trece la euro la data stabilita si implicit nu scapa de riscul valutar. Si fireste ca bancile trebuie sa faca banking adevarat, dar ele si-au ghidat politicile de creditare in baza unor decizii guvernamentale, carora banca centrala nu li s-a opus.
In ceea ce priveste celelalte credite ipotecare, care n-au legatura cu programul Prima Casa, faptul ca tranzactiile imobiliare n-au continut TVA si a fost subventionata energia termica in perioada boom-ului a permis ca pretul activelor imobiliare sa inglobeze costul mai mare al finantarii. Altfel spus, s-a incercat la un moment dat sa se compenseze cu politici monetare ceea ce trebuiau sa faca politicile structurale si fiscale, insa acest lucru a agravat problema in loc sa o rezolve.
TVA a fost introdusa in cele din urma si in domeniul imobiliar, cam in acelasi timp cu implementarea programului Prima Casa, dar acest fapt s-a produs in plina criza, intr-un moment in care piata garantiilor imobiliare trebuia sa fie fluida, nu sa fie tinut sus pretul imobilelor. Mai clar spus, daca cineva nu reusea sa vanda un imobil cu pretul X, cum putea sa o faca la X + 19%, care a devenit ulterior X + 24%?!
Au fost necesari doi ani pentru a se intelege ca atunci cand vrei sa vinzi ceva – indiferent ce "arsenal" administrativ utilizezi – trebuie sa existe altcineva care sa cumpere. Iar acum evident ca nimeni nu poarta nici o raspundere. Cine are "mortul" – creditul ipotecar – trebuie sa se descurce cu el. Chiar daca este un credit ipotecar Prima Casa, cu garantatie guvernamentala. Banca centrala face diferenta intre refinantarea cheltuielile guvernamentale si a investitiilor populatiei, in conditiile in care ele beneficiaza de aceleasi garantii.
Citește pe Antena3.ro
