Criza fortei de munca duce la intarzieri ale proiectelor de infrastructura

Romania se confrunta cu o situatie paradoxala, mai ales in domeniul constructiilor: are bani si nu ii poate cheltui din cauza ca lipseste forta de munca. Pana acum cativa ani nu existau resurse pentru mari proiecte de infrastructura. Acum sunt fonduri, este de lucru, dar nu avem muncitori calificati pentru a duce la bun sfarsit proiecte de infrastructura si nu numai.

Cauza o stim cu totii: migratia fortei de munca spre tarile din Uniunea Europeana care a inceput cu multi ani in urma si ale carei efecte le resimtim acum cand avem nevoie de muncitori si nu avem de unde sa-i luam. Aceasta migratie a inceput in urma cu ani buni, cand situatia din Romania nu era deloc roz din punct de vedere al castigului salarial. Si este de inteles de ce muncitorii romani au ales sa lucreze in strainatate, in conditiile in care oferta din tara era departe de a fi satisfacatoare.

Unde am ajuns? Datele statistice nu sunt deloc optimiste. Faptul ca Romania se afla pe locul doi in Europa in privinta numarului de muncitori care lucreaza in afara granitelor spune destul de mult. Deficitul de forta de munca cu care se confrunta, de exemplu, sectorul constructiilor este de 52-55%. Iar tendinta este de accentuare a acestei crize, mai ales ca in ultima vreme romanii nu mai vor sa lucreze pe bani putini.

Situatia de criza in care ne aflam trebuie sa ne preocupe atat pe noi, cei aflati la guvernare, dar in egala masura pe angajatori si patronate. Este insa o problema in care Guvernul nu poate interveni cu mijloace administrative. Noi putem pune la punct un program de informare a romanilor de peste hotare despre salariile si locurile de munca disponibile din Romania. De asemenea, pot fi luate masuri de deschidere a pietei fortei de munca pentru muncitori din alte state: Moldova, Ucraina etc. Insa, pana la urma, cuvantul decisiv in rezolvarea acestei probleme il au angajatorii, intrucat suntem intr-o economie de piata cu mecanisme foarte clare. Forta de munca poate fi atrasa numai prin conditii salariale atractive, iar aceasta decizie este in puterea fiecarui angajator.

Criza fortei de munca are multiple efecte si trebuie sa fim constienti cu totii de acest lucru: companiile care se angajeaza in constructia unor proiecte de anvergura nu-si pot respecta termenele contractuale, ceea ce atrage penalitati de intarziere. Insa cel mai grav este ca acele proiecte treneaza desi exista finantare pentru ele.

Dupa integrare vor veni si mai multi bani. Vor veni, de asemenea, mai multe companii care sa lucreze in Romania, companii care vor cauta aici forta de munca. Ce se intampla cu compania Bechtel care are dificultati in angajarea muncitorilor pentru Autostrada Transilvania este elocvent pentru ceea ce va urma sa se intample de la anul si cu alte companii straine. Insa nu numai Bechtel este in aceasta situatie. Constructorii romani trec cam prin aceleasi probleme. Sunt frecvente situatiile in care firmele de constructii sunt nevoite sa-si plimbe muncitorii de pe un santier pe altul, intrucat nu au suficienta forta de munca. Sa nu mai vorbim de multe licitatii care se repeta tocmai din aceasta cauza.

Concluzia este clara: Romania are o mare nevoie de forta de munca foarte bine calificata. Autoritatile centrale trebuie sa aiba grija sa dezvolte sistemul formarii profesionale si cel educational, sa puna la punct strategii de informare. Iar angajatorii trebuie sa acorde mai multa atentie investitiilor in resurse umane.