Culese în Franţa

M-am aflat zilele trecute la Strasbourg, în Franţa deci, la forumul mondial al democraţiei unde am propus o temă pentru o vastă dezbatere despre ce avem, bun şi rău, în societatea de azi dominată de tehnologii informatice. Am vorbit despre nevoia de deontologie a internetului când vedem că acesta pune sub semnul îndoielii contractul social pe care se aşează principiul de funcţionare al democraţiei: să trăim ca oameni liberi sub protecţia legii.

Franţa acestor zile ne aduce nouă o urâtă şi iraţională atitudine poitică de respingere a românilor puşi într-un sac al imigraţiei de care francezii vor să scape. Ideea că nemulţumirea profundă de care Franţa suferă acum ar fi alungată odată cu alungarea ”străinilor profitori şi puturoşi” e atât de departe de “Franţa luminilor”, încât, ea, ideea ar trebui alungată mai înainte de a bulversa valorile republicane atât de dragi francezilor.

Însă tot în Franţa citeam despre trei situaţii care sunt pilduitoare pentru noi. Mai întâi informaţia că Guvernul francez aprobă un nou program de producţie de energie eoliană care se iniţiază îndeosebi pentru filiera industrială, adică dezvoltarea obligatorie în zona vizată a producţiei de echipamente necesare dezvoltării energetice. E vorba deci de locuri de muncă şi tehnologii de vârf. O altă informaţie se referă la un “scandal” mediatic legat de acordarea unei pensii de multe milioane de euro preşedintelui-director general al unei mari companii de automobile. Toată lumea ştia de această pensie – patronate, sindicate, guvern- numai publicul larg, nu. Problema e că acea companie privată primise un mare ajutor financiar din partea statului şi ca urmare pensia era finanţată şi din banii publici. Ceea ce ar fi trecut fără probleme a devenit ţinta unei mari dezaprobări publice şi beneficiarul pensiei a renunţat el însuşi la aceasta… În fine, o altă situaţie foarte interesantă este sentinţa definitivă în justiţie împotriva Ministerului Mediului din Franţa care a blocat un contract valid pentru desfăşurarea explorării unor zăcăminte de gaze de şist pe motiv că există unele riscuri potenţiale ce nu au fost estimate. Justiţia franceză a condamnat statul francez  la plata unei amenzi de 2000 euro pe zi pentru fiecare permis de explorare acordat cu motivaţia că decizia Ministerului Mediului era “un proces de intenţie” faţă de contractul valid existent. Când am citit informaţia, statul francez avea deja de plătit multe sute de mii de euro. Trei exemple franceze pentru luare aminte şi la noi.