De ce tace Traian Basescu?

Noaptea de 22 spre 23 ianuarie 1941. Afara se aud impuscaturi. Radioul si-a intrerupt programul obisnuit. Circula fel de fel de zvonuri. Prin redactii, prin case, toata lumea se intreaba: de ce tace Generalul?

Secventa e luata din Delirul lui Marin Preda. Atmosfera de afara e cea a Rebeliunii legionare. Generalul nu-i nimeni altul decat Generalul Ion Antonescu, care n-a ajuns inca Maresal.

Era normal ca lumea sa se intrebe: de ce tace Generalul? Tara se afla in criza. O criza a carei solutionare cerea interventia lui Ion Antonescu, seful statului.

14 mai 2005. De mai bine de doua saptamani, Romania se afla in criza. O criza provocata de inundatiile catastrofale. Sate intregi au luat-o la vale. Mii de oameni, ramasi fara agoniseala de o viata, si-au luat gandul de la intoarcerea acasa. Apa balteste pe locul a zeci de sate din Timis, in timp ce la nivelul Guvernului continua controversa motopompelor. Moldova e taiata de Muntenia prin prabusirea podului de la Maracineni. Autoritatile au intervenit destul de tarziu. Armata Romana, cantata pe la toate festivalurile pentru inzestrarea sa, nu reuseste sa faca un pod de pontoane! (1)

Dormind prin magazii si silozuri, dupa ce apa i-a dat afara din case; ocolind pe la Galati ca sa ajunga de la Buzau la Maracineni; urmarind la televizor spectacolul hilar al autoritatilor pe cat de impotente, pe atat de arogante; romanii se intreaba: de ce tace Traian Basescu?

E o intrebare nefireasca? Fireste ca nu:
a) Traian Basescu e presedintele Romaniei. Intr-o situatie de criza majora, vitala ramane concentrarea deciziilor in mainile unei singure persoane. In tara de azi, aceasta persoana nu poate fi alta decat seful statului. Seful statului e conducatorul institutiilor de forta, dar mai ales al Armatei. Seful statului il poate inlocui, in conditiile unui Guvern de coalitie dezlanata, pe primul-ministru, incapabil sa-si impuna vointa asupra unui aparat administrativ ascultand doar de ordinele pe linie de partid. Oricat de ocupat ar fi Traian Basescu cu convocarea unei noi intalniri de la Yalta, unde Georgia si Romania ar urma sa decida impartirea Rusiei in sfere de influenta, e greu de crezut ca domnia sa nu stie ce se intampla in tara si, mai ales, ca e obligat sa intervina. Din toate punctele de vedere: constitutional, politic, moral.

b) De la inceputul mandatului si pana acum, Traian Basescu n-a obosit a-si da cu parerea in toate chestiunile de interes mai mult sau mai putin public: alegerile anticipate, situatia din PSD, fuziunea dintre PNL si PD, profesionalismul presei, reforma in Justitie, starea fotbalului romanesc. A facut-o in numele unei smecherii cu care l-a improprietarit Curtea Constitutionala: dreptul la opinie. Presedintele fiind om, ba chiar om intre oameni - au zis domnii cu pricina - , nu poate fi oprit de la a ragai in direct si la ora de varf, de la a da parturi in plina solemnitate sau de la a ciupi damele de fund pe la cocteiluri. Sub acest semn, te-ai fi asteptat ca Traian Basescu sa se pronunte public asupra felului in care decurge batalia cu apele, sa ceara interventia hotarata a autoritatilor, sa zica despre diguri, despre poduri si motopompe. Te-ai fi asteptat mai ales sa critice dur Guvernul, sa-l scarmene pe premierul Tariceanu pentru gafa cu hotelul. N-ar fi fost nimic surprinzator - daca ar fi facut-o. Nu s-a sfiit sa-l critice pe premier si pentru lucruri mai putin importante.

c) Traian Basescu e un actor mediatic innascut. Daca n-ar fi ales cariera politica, ar fi fost un excelent moderator de emisiuni cu hartag, gen Ciao Darwin, Stele verzi, Ce vor fetele? Lesne de priceput ca lui Traian Basescu inundatiile i-au oferit o sansa a vietii. Ar fi putut oferi natiunii un spectacol unic, asa cum numai domnia sa stie sa faca dintr-o suvita taiata la ordinul consoartei sau dintr-un mic varat in gura. Ar fi avut prilejul de a inota prin noroaie, de a salva cu priceperea sa marinareasca gastele si matele sinistratilor, de a manui furtunul motopompei si de a tine cu umarul sau istoric, sa nu se prabuseasca, grinda podului de la Maracineni.

Nimic din toate acestea. Alaturi de liderii PSD, ocupati cum sunt cu cotonogirea reciproca, Traian Basescu e politicianul roman pentru care inundatiile parca nici n-au existat.

De ce tace Traian Basescu? E ocupat cu alte treburi? Nu. E lovit de o redesteptare a bunului-simt? Nu. E victima unei crize de melancolie? Nu.

Traian Basescu tace strategic. Inundatiile i-au oferit un prilej nesperat de a-i da lovitura finala lui Calin Popescu Tariceanu. In cateva randuri, presedintele si-a exprimat nemultumirea fata de premier. N-a mers insa pana la a-i cere demisia. De fiecare data, gandul la reactia opiniei publice l-a facut sa bata in retragere. Traian Basescu e poate politicianul roman cu cel mai sigur instinct al starii de spirit. A facut cariera, cum au facut toti liderii populisti - de la Averescu pana la Franco - descoperind exact si exploatand rapid starea de spirit a opiniei publice de la un moment dat. Sub acest semn, el a intuit rapid pericolul reprezentat de cererea fatisa ca premierul sa demisioneze:
a) cadea intr-un cliseu postdecembrist de mare circulatie: presedintele care vrea sa-l dea jos pe premier.
b) Calin Popescu Tariceanu se bucura de o anume simpatie in opinia publica.

Inundatiile au fost sesizate rapid de Traian Basescu drept marele prilej pentru a purcede la demiterea lui Calin Popescu Tariceanu fara sa riste nimic. In ochii romanilor, imaginea premierului, a Guvernului e catastrofala.

Pentru aceasta, Traian Basescu n-a avut facut decat doua lucruri:
a) sa incurajeze violenta campanie de presa in chestiuni precum tara Nimanui, tara Alandala, Arogantul Tariceanu. Lucru destul de usor. Toti patronii media stiu ca adevarata putere e la Cotroceni.
b) sa stea in expectativa. O interventie publica, un dat cu parerea ar fi insemnat riscul de devoalare a intentiilor inainte ca premierul sa se compromita definitiv. O deplasare in teren ar fi insemnat o implicare a presedintelui in acest taraboi. Traian Basescu stia ca nici Ceausescu n-ar fi putut rezolva problemele ivite - multe dintre ele - din note de esenta ale Romaniei. Astfel ca a preferat sa stea deoparte. Lasand Guvernul, dar mai ales pe premier, sa-si rupa gatul.

Noaptea de 22 spre 23 ianuarie 1941 se termina in Delirul cu iesirea lui Ion Antonescu din expectativa:
"Represiunea, ordona le Conducator fara nuante si rezerve (...)."
Cand va ordona Traian Basescu, fara nuante si rezerve: demiterea?
1) Sa zicem ca Romania s-ar afla in razboi. Ca inamicul, ajuns pana in preajma Buzaului, ar fi bombardat podul de la Maracineni. Armata Romana trebuie sa treaca dincolo, pentru a-i salva pe cei ocupati de inamic. In cat timp ar fi ajuns oastea romana dincolo de Buzau? In doua saptamani! Pana se mosmondeau bravii nostri militari NATO sa faca un pod de pontoane!

N.B. Din multele evenimente care au marcat viata interna si internationala din aceste zile, am optat pentru tragedia abatuta asupra Romaniei. Parcurgand presa de sambata, mi-am dat seama ca m-am inselat. Adevaratul, zguduitorul eveniment al acestor zile a fost altul. Ni l-a semnalat un titlu urias de pe pagina intai a unui ziar bucurestean: "Andreea Marin a facut poze "cu vedere" la sfarcuri".

"Indeplinind astfel un vis vechi al barbatilor din Romania" - scrie ziarul. Si eu care credeam, in naivitatea mea, ca vechiul vis al barbatilor din Romania e sa vada Romania Mare!