x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De pe front - Smecheria lui Arghezi

0
Autor: Ion Cristoiu 23 Iul 2006 - 00:00
De pe front - Smecheria lui Arghezi


Dupa atatea lucrari seci, aride despre Campania din Est, simt nevoia unor texte mai omenesti. Stiu de cele doua carti de reportaje ale lui Constantin Virgil Gheorghiu: "Ard malurile Nistrului" si "Cu submarinul la asediul Sevastopolului". Sa le citim sau, cel putin, sa le comandam la Biblioteca Academiei Romane! Hai la Fisier!

Constantin Virgil Gheorghiu mi-a pregatit o surpriza: nu gasesc "Cu submarinul la asediul Sevastopolului". Gasesc in schimb "Ard malurile Nistrului" (ce de editii pana in 1944!) si "Am luptat in Crimeea". Le comand la sala. De cum le primesc ma apuc de rasfoit. Ma intereseaza mai mult "Ard malurile Nistrului". Are si un titlu senzational, facut sa atraga atentia. Parca si vad niste maluri arzand!

EDITII. In cronica sa de la Radio, Perpessicius zice de o carte "avind pe coperta sugestiva imagine a unui peisaj inecat in fum si flacari". Probabil ca e cea de-a treia editie, inscrisa pe una dintre paginile de inceput la rubrica: De acelasi autor. Cartea din fata mea are o alta coperta. La fel de sugestiva: "Ard malurile Nistrului", scris cu literele unui foc tanar pe rosul de foc extins, dar temeinic, al copertii. Se vede treaba ca eu am prima editie. Titlul complet denuntat inauntru: "Ard malurile Nistrului. Mare reportaj de razboi din teritoriile dezrobite. Cu o prezentare de Tudor Arghezi". Tudor Arghezi, care va sa zica!

L-am prins cu fascismul in sac! Textul lui Arghezi ma face sa surad. Al dracului oltean! Sub forma unei scrisori (incepe cu "Iubite Domnule Gheorghiu"), prezentarea nu-l angajeaza cu nimic pe marele scriitor in plan politic. Nu stiu cum s-au infatisat lucrurile in realitate. Ma indoiesc ca Arghezi a scris textul pe gratis. Din mica fila de manuscris se intelege ca autorul i-a solicitat lui Arghezi o prefata. Si Arghezi ii raspunde ca e atat de talentat, ca n-are nevoie de prefata lui, a lui Arghezi: "Iti raspund cu o scrisoare personala, nu cu o prefata. Crezi ca indiscutabilului dumitale talent de prospetime i-ar fi si ea de vreo utilitate in librarii?" Falsa modestie, ca smecherie literara autentificata de manuale!

AMABILITATI. "Ard malurile Nistrului" e desigur cartea unui reporter talentat. Insa cartea unui reporter ajuns pe front pentru a scrie ceva ce poate fi publicat sub semnul propagandei de razboi. E o carte violent antibolsevica si usor antisemita. E totusi o carte despre razboiul de dezrobire a Basarabiei. Din Prezentarea lui Arghezi nu se vede asta. Cuvinte frumoase despre reportajul lui C.V. Gheorghiu (alintate cu tamaia "accent de proza aleasa"), despre avantajele reportajului fata de proza. Cartea propriu-zisa, pentru care s-a solicitat si - sunt sigur - s-a platit Prefata, abia daca e amintita in continutul ei aparte.

Despre ce si cum scrie Constantin Virgil Gheorghiu in "Ard malurile Nistrului" se intrezareste cu mare greutate din finalul textului iscalit Tudor Arghezi si datat 9 septembrie 1941: "De asta data, cu pana poetului scrie soldatul, soldatul in razboi, in lupta cu frontul. Incepi in limba poeziei o literatura mai adevarata decit cele mai multe. Ai norocul, pentru cititorul de slova insufletita, ca aduni in volumul de fata, laolalta, si ca-i confunzi, doi camarazi ai lepadarii de sine, pe poet si pe soldat. Te felicit ca esti biruitor de doua ori si-mi rezerv placerea sa te citesc la tipar". Poetul a fost amabil si, indiscutabil, a fost eficient.

S-a pus bine si cu oranduirea, a multumit un tovaras de calimara si a incasat o suma frumusica! Fara a se compromite prea tare, recomandand o culegere de reportaje supuse totusi normelor de tamburina ale propagandei. Si totusi, Arghezi nu putea fi mai smecher ca viata. Editura, autorul, regimul au transformat textul ambiguu arghezian intr-o binecuvantare data cartii. Indiferent de scrisul propriu-zis, T. Arghezi aparea la momentul respectiv - si a ramas prin asta si-n momentele ulterioare - ca un nume de rezonanta sub protectia caruia a fost lansat un volum de propaganda de razboi. Smecheria n-a tinut!

LUMEA PRIN CARE TREC

Semnalul numit Stalingrad

Colonel dr. Alesandru Dutu e unul dintre cei mai buni specialisti ai nostri in Campania din Est. Daca nu chiar cel mai bun. Cum era si de asteptat, cartile sale nu se gasesc la Biblioteca Academiei Romane. Efectele dezastruoase, dar previzibile ale nerespectarii de catre edituri a Legii depozitului legal. Are amabilitatea sa-mi imprumute doua dintre lucrarile sale, pe care nu le-am cumparat la vremea aparitiei lor in librarii. Gest de mare ajutor in efortul de a da de capat complicatei afaceri a Complotului generalilor impotriva Maresalului. Am lasat "Intre Wehrmacht si Armata Rosie" pentru a ma apuca de "Golgota Estului" (iulie 1942-martie 1944), carte mult mai nimerita pentru ceea ce vreau sa aflu: destinul generalilor din Complot inainte de 23 august 1944.

Si gasesc ceva: Constantin Sanatescu (foto) era in timpul bataliei de la Stalingrad comandantul Corpului 4 Armata, in calitate de general de Corp de Armata. Niculae Dragomir era la fel de agitat in a-si da cu parerea despre mersul luptelor. La 28 octombrie 1942, Ministerul Apararii Nationale isi schimbase numele in Ministerul de Razboi. Informatie pretioasa in efortul de a descurca sefiile celor de pe front. Armata Romana era impartita in Armate, Corpuri de Armata si Divizii. Stalingrad a fost momentul definit de toti istoricii drept momentul cand rusii au preluat ofensiva strategica. Pentru multi dintre generalii care-l urmasera pe Maresal a fost semnalul ca trebuie sa-si gaseasca un alt stapan.

BARFE

Ce ti-e si cu scriitorii astia?!

Mihail Bulgakov (foto), despre felul sau scriitoricesc de a fi: "Vad multe neajunsuri in viata cotidiana contemporana si, datorita felului meu de a gandi, am o atitudine satirica fata de ea si astfel infatisez in scrierile mele". O autodefinire perfecta. O confesiune des intalnita la marii satirici ai lumii, unii chiar sincer disperati ca privirea lor selecteaza din jur doar negativul. Numai ca… Aceasta profesiune de credinta a fost facuta in chestionarul tip pe care il da in cadrul interogatoriului din 22 decembrie 1926 lucratorului OGPU (KGB) Ghendin. Sunt 13 intrebari sablon, la care erau obligati sa raspunda toti cei anchetati. Punctul 10 cerea interogatului sa ofere date privind apartenenta de partid si convingeri politice. Cetateanului Mihail Afanasievici Bulgakov ii ajungea sa zica doar atat: "Fara de partid". De ce o fi simtit nevoia sa aduca la cunostinta numitului Ghendin, "imputernicit al oficiului din Sectia secreta OGPU", viziunea sa de scriitor nu e deloc un mister. Din cate-mi amintesc, lui Ion Vinea, chemat la Securitate sa depuna marturie in cazul Petru Dumitriu, ii trece prin cap sa tranteasca ditamai eseul de critica si istorie literara. Lucratorii doreau un soi de nota informativa, un text care sa dea amanunte exacte. Iar cetateanul Ion Vinea se apuca de ditamai eseul! Ceva asemanator s-a petrecut asadar si cu Mihail Bulgakov. Adevaratul scriitor difera de restul omenirii prin vanitatea sa nemasurata de scriitor. Nici Bulgakov, si nici Vinea nu uita, ajunsi in biroul organelor, ca sunt scriitori.

SECOLUL XX
Pavlik Morozov, un pionier de 14 ani, isi demasca tatal pentru ajutorul dat dusmanilor poporului, cum erau numiti oamenii instariti din sat. Tatal e executat la 3 septembrie 1933. Un grup de tarani, in frunte cu unchiul, il omoara pe Pavlik. Toti sunt impuscati. Pavlik Morozov devine eroul Komsomolului, model pentru toti copiii si adolescentii din Rusia lui Stalin. In imagine: Pavlik Morozov, demascandu-si tatal - tablou de pictorul oficial Boris Cerbakov.

NIMIC NU SE PIERDE
1913. Cel de-al doilea razboi balcanic. Dupa nici doua saptamani de campanie, Bulgaria se vede obligata sa se predea. Intre 29 iulie si 10 august 1913 are loc la Bucuresti Conferinta de Pace. Romania - marea castigatoare a reuniunii - primeste Cadrilaterul. Victoria asupra Bulgariei nu era insa rodul eroismului romanesc, asa cum zicea propaganda oficiala, ci rodul slabiciunilor evidente ale vecinului de peste Dunare. Cu toate acestea, presa vremii se precipita sa glorifice momentul. In imagine: coperta unei reviste din epoca infatisandu-l pe Carol I administrand o lectie severa tarului Bulgariei.
Citeşte mai multe despre:   istoria ca telenovela,   nistrului,   arghezi,   malurile

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de