A trecut abia o lună de când un bolovan i-a căzut în moalele capului mamei lui Monica Gabor în preajma Mănăstirii Polovragi şi iată că încă o nenorocire, un turist dornic să fotografieze s-a dus pe buza prăpastiei, a căzut de la zeci de metri şi a murit şi el. Acum chiar cei bântuiţi de spaima unor ciudăţenii rostesc mai des că acolo pluteşte un blestem. Cert este că cele două morţi se încadrează în categoria întâmplărilor stranii pe care viaţa le scoate la iveală în diverse domenii. Simplificând dar păstrând datele concrete, mama Monicăi Gabor s-a hazardat prea aproape de peretele muntelui de unde adesea se rostogolesc pietroaie. Iar turistul mort acum câteva zile a făcut şi el imprudenţa de a se apropia prea mult de hău, unde parcă l-a tras adâncul. Cine ştie până la urmă dacă nu îşi bagă coada în unele situaţii nenorocite şi vreun blestem? Există nişte ziceri cum că un om care face o faptă rea îşi expune şi urmaşii la un ciudat decont al acestui demers de răutate. Vă daţi seama că oricine bântuit de gânduri întunecoase, de răzbunări, de invidii, de plăcerea facerii de rău ar trebui să aibă o frână gândindu-se că vor plăti şi urmaşii, cum umblă legenda, până la a şaptea generaţie. Cine vede construcţia Universului doar prin concretul pipăibil alunecă în adâncă eroare. Totul este mult mai complicat, mai învăluit în mister şi în nici un caz lumea nu e construită din masa de lemn şi cratiţa din metal. Una dintre metodele naturiste de diagnostic şi terapie este biorezonanţa. La bază este teoria că fiecare ţesut, ba chiar şi orice fragment de obiect au vibraţii energetice proprii. Aparatele de biorezonanţă descoperă în organism abaterile de la nivelurile de vibraţie energetică normală, semn al tulburării stării de sănătate în acea porţiune. Iar terapia prin aparatura de biorezonanţă înseamnă introducerea unor vibraţii energetice care să aducă nivelul vibraţional al organului bolnav la starea firească. Există aparate de biorezonanţă construite de americani în frunte cu un om de ştiinţă care a lucrat la NASA. Dar există şi metoda de biorezonanţă inventată de nişte academicieni ruşi. Sunt folosite şi aparate plus programe de biorezonanţă din Franţa, Elveţia, China etc. Ei bine, nişte interpretări susţin că boala atacă omul în trei etape. Prima înseamnă perturbarea, bruiajul în informaţiile celulelor încât în urma acestei virusări celulele nu mai ştiu când să se înmulţească, să mănânce, să moară. Perturbarea informaţională este primul pas al instalării bolii pe ascuns, pe tăcute. Omul nu are dureri, nu are manifestări în corpul fizic. Când boala avansează şi intră în etapa a doua este atacat corpul energetic al omului. Nici în această fază omul nu înregistrează încă suferinţa. Iar etapa a treia, de înstăpânire zdravănă a bolii, înseamnă suferinţa în corpul fizic când apare durerea, sângerarea, inflamaţia şi omul fuge la medic. Ei bine, aparatul cel mai sofisticat de biorezonanţă pus la punct de şcoala americană afişează pe computer la unii oameni “subiectul e prea apăsat sufleteşte şi mai întâi el trebuie eliberate din presiunea psihică”. Ca atare, specialiştii în biorezonanţă susţin că în această fază primă de înstăpânire a bolii prin dereglarea informaţiei celulei îşi fac loc şi rugăciunea, şi deochiul, şi blestemul. Până una alta, nimeni nu a dărâmat această versiune. Apropo de moartea mamei fetelor Gabor, cândva în Piaţa Romană de la un etaj a căzut un ghiveci aşezat imprudent pe marginea ferestrei, l-a lovit în cap pe un trecător care a murit pe loc. Am stat şi m-am gândit că iată, după cum există expresia “născut din flori”, poate apărea şi expresia “mort din flori”. Legat de tragedia morţii mamei Monicăi Gabor prin căderea unui bolovan în cap, nu se poate să nu te ducă gândul la faptul că mai multe întâmplări dramatice s-au adunat în jurul Monicăi Gabor. Moartea stranie a mamei prin prăvălirea unei bucăţi de stâncă, tuberculoaza avansată de care suferă tatăl ei, dar şi faptul că bărbatul controversat care susţinea că este adevăratul tată biologic al Monicăi în timp ce era judecat pentru proxenetism, a murit în timpul şedinţei de la tribunal horcăind şi dându-şi duhul chiar în boxă. Şi o altă întâmplare stranie s-a petrecut în cercul de apropiaţi ai Monicăi, şi anume, fratele unuia dintre iubiţii din Bacău ai Monicăi Gabor a venit acasă, a luat din bucătărie un cuţit şi i-a retezat gâtul propriei fiice, care dormea ca un îngeraş. Criminalul susţinea că nişte voci i-au ordonat să-şi omoare copilul căci pasămite în el se adăposteşte diavolul. Cine ar putea face lumină în acest şirag de întâmplări întunecoase care se înfăşoară în jurul prea alintatei frumoase fără propoziţii în gură Monica Gabor?