Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când dorinţele politicienilor nu au şi putirinţă, încep diversiunile, sunt lansate zvonuri. Realitatea este de multe ori confundată în România cu ficţiunea, aşa încat faptele sunt doar închipuiri. Demisia lui Ponta este anunţată de trei ani. Nici nu începuse bine mandatul în primăvara lui 2012, că ofensiva verbală declanşată de Băsescu a dat ca sigură debarcarea premierului până în toamnă. Manevrarea suspendării lui Băsescu a lansat două diversiuni: Ponta nu este un lider frecventabil, cancelariile europene ale PPE nu-l acceptă, ca atare se impune demisia. Apoi, este iminentă destrămarea USL, ceea ce va duce la o nouă majoritate, cu premier nou. Udrea şi Băsescu cereau aproape zilnic schimbarea guvernului Ponta dar, degeaba, cârlanul lui Iliescu nu se lăsa dus. Trece şi anul 2013 fără ca România să aibă un guvern nou; Opoziţia, în locul luptei politice cu adversarii, se sfâşia în perspectiva terminării mandatului lui Băsescu şi a dorinţei lui obsesive de a o înscăuna pe Udrea la Cotroceni. Nici 2014 nu a adus schimbarea la Palatul Victoria . Ruperea USL nu l-a urnit pe Ponta, instalarea la Cotroceni a preşedintelui Iohannis deschide o nouă coabitare. Fuziunea (mai mult fricţiunea) PNL-PDL a început să scandeze melodia cunoscută: demisia. Surd la corul Gorghiu-Blaga, Ponta rămâne în post. DNA bagă şi ea o pârghie pentru a schimba premierul nedorit de Preşedintele cel nou. Cu genunchiul în pioneze, operat, Ponta revine însă ca nou. Pe două picioare anunţă că nu demisionează. Povestea demisiei premierului am mai vazut-o . Nicolae Vacaroiu era ‚,demis’’ în fiecare săptămână până şi-a terminat mandatul de patru ani. Tăriceanu, şi el ajuns la cuţite cu Băsescu, îşi duce mandatul integral, fără a ceda nervos la ştirile iminente ale căderii Guvernului. Doar procurorul Uncheşelu, un Eva 2, cu misiune dirijată de DNA, poate să-l mişte pe Ponta. Acum e în concediu. Sapă roşiile din grădina din Oltenia unde-i secetă cumplită.
