Demisia nu e contagioasă?

Papa demisionează. Lumea catolică – şi nu numai! – se loveşte de un moment surprinzător, întâlnit rar. Un moment care lasă pe oricine, măcar pentru câteva secunde, fără reacţie. Apoi, vin părerile. Presupunerile. Scenariile. De ce? Ce se ascunde în spatele acestei retrageri neaşteptate? Cine are interes în această poveste? Cine va suferi, când consecinţele se vor face simţite? Cine va suferi, într-adevăr, încă nu se ştie. Dar casele de pariuri sigur au de câştigat. Se ştie deja care sunt principalii candidaţi la această măreaţă misiune, se vorbeşte chiar de “favoriţi”, ca la meciurile din marile competiţii europene sau chiar mondiale. Cotele sunt iarăşi la modă, se pariază fără scrupule, în fond, nicăieri nu scrie că nu ne putem da cu părerea şi în acest mod despre viitorul lumii catolice.

Un trăsnet a lovit Vaticanul imediat după anunţul demisiei. Televiziunile din toată lumea au preluat fără ezitare imaginile şi astfel au început să se construiască alte regii, credibile sau nu, îmbrăţişate de mulţi matori ai acestui moment care este, fără îndoială, istoric. Una dintre ultimele vizite pe care le-a primit Papa, înainte de a renunţa la scaun şi la puterea de decizie, a fost cea a preşedintelui României. În aceeaşi zi, ştiri revoltătoare despre manifestările sfidătoare ale maghiarilor au ocupat, cum era firesc, prima pagină a actualităţii. Totuşi, nu ar trebui ca respectiva întâlnire să treacă total neobservată. Fără să ne dăm seama, prin apropierea fizică dintre Papă şi preşedinte, s-ar putea să ne fi supus unui risc: ce ne facem dacă decizia de a demisiona se ia? Dacă demisia e contagioasă? Ar însemna să o luăm de la capăt cu toate, ar trebui să ne refacem priorităţile, cei cu putere ar fi obligaţi să organizeze alegeri, o întreagă bătaie de cap! Şi, totuşi, cum noi, românii, suntem oameni pozitivi, cu siguranţă s-ar găsi cel puţin o parte bună în toată această nebunie. În primul rând, e nobil să iei boala numită “demisie” de la Papă. Poate chiar asta aştepta preşedintele! Un model demn de urmat, un reper de care să se poată agăţa cu încredere. Un precedent pe măsura sa! În al doilea rând, acum, dacă tot a şocat Papa întreaga planetă, un gest asemănător al preşedintelui României aproape că ar trece neobservat la nivel mondial! În al treilea, al patrulea, al cincilea rând, de bolile contagioase nu scapă nimeni, mai ales dacă vorbim de o afecţiune împotriva căreia nu s-a gândit încă vreun vaccin valabil, aşa că nimeni nu ar sta să judece. Nimeni nu ar putea nici măcar să se bucure. Dacă ar fi să se întâmple, am reuşi să trecem şi peste asta, peste o altă veste de Breaking News, şocantă, alarmantă, debusolantă. Cred că suntem pregătiţi pentru aşa o lovitură. Până atunci, ne rămâne aşteptarea. Şi dreptul de a pune problema aşa cum ne trece prin minte şi prin conştiinţe. Se complică toate în jurul nostru, e adevărat. Până se închid pariurile referitoare la viitorul Papă mai e timp să analizăm problema. Revenind la noi, la ţara noastră, la realităţile pe care le trăim şi care ne macină, ne rămâne o îndoială de clarificat. Demisia este sau nu contagioasă? Aceasta-i întrebarea.