Despre credite la timpul prezent

Se inmultesc adevarurile pe care so­cietatea romaneasca le accepta greu. Unul dintre ele pleaca de la legatura directa si inevitabila intre credite si economisirea interna. O dovada in plus ca obisnuinta e a doua natura. Vreme de cinci ani, din 2004 pana in 2008, bancile din Romania adunau bani din toata lumea si creditau populatia. Si companiile din economia reala. Erau bani ce aveau ca sursa economisirea japonezilor, a altor tari asiatice, a vest-europenilor, chiar si a grecilor. Si iata, ne vedem obligati acum, in imprejurarile provocate de criza globala, sa ne scoatem din cap aceasta obisnuinta. Si sa invatam sa mizam pe economisirea interna, care nu e deloc generoasa.

Astazi, raspunsul la o intrebare obsedanta – "Cand vor dinamiza bancile romanesti activitatea de credi­tare?" – nu poate fi desprins de economisirea interna. Intrebarea exprima o fireasca stare de nerabdare si de neliniste. Iar raspunsul, din nefericire, nu este cel asteptat. Pentru ca e cert: multi ani, de aici inainte, creditarea isi va mentine reculul. Si cine stie daca, in viitorul previzibil, vom mai vedea in Romania o derulare a creditarii ca in anii 2004-2008. In Romania… dar si in nenumarate parti ale planetei. Criza schimba lumea si ne obliga sa alegem un alt stil de viata.

Se subintelege, asadar, ca sistemul bunastarii pe datorie isi va restrange sfera de actiune. Va fi restructurat. Banca Nationala insasi se vede nevoita sa intervina cu masuri de temperare a creditarii. Intai si intai a creditarii in valuta. Ca sa fereasca si bancile, si clientii de nedorite drame ce ar putea fi provocate de o eventuala insolvabilitate. Entuziasmul de pana in 2008, cand unele banci au imprumutat bani cu usurinta, se razbuna astazi. Bancile in cauza sunt incarcate cu un noian de credite neperformante. Si, in plus, impo­varate cu provizioane. E o lectie ce merita sa fie bine invatata. Subliniez insa, apasat, ca Banca Nationala nu si-a propus nici o clipa sa blocheze creditul. Il va inscrie insa pe o linie de optima rationalitate. Asa cum cer Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana.

Creditul bancar va fi in continua­re un motor important al economiei. Dar nici imprumutatorii, nici cei ce se imprumuta nu mai pot sa sfideze riscurile. Si, mai cu seama, nu au cum sa inchida ochii in fata unei realitati dure: aceea ca banii din economisirile altor tari sunt mai putini acum, asa ca bancile vor fi nevoite sa se bazeze mai mult pe economisirea interna. Iar Banca Nationala nu are nici un drept sa intoarca spatele acestor realitati. Si n-o face. Mizand pe cresterea temperata a creditului de consum, sprijina indeosebi imprumuturile in moneda in care este platit debitorul; totodata, incurajeaza extinderea creditului pentru investitii imobiliare. Caci a lasa, acum, ca nevoia de bani noi pentru consum sa fie acoperita cu un exces de credite in valuta si fara limita de timp ar fi cea mai grava eroare.

Criticii reglementarii spun ca este un nonsens ca BNR sa vina cu astfel de propuneri de normare in imprejurarile actuale, cand creditele nu mai sunt stimulate de banci, salariile nu mai urca, iar banii trimisi de compatriotii nostri plecati in lume nu mai au putere sa impinga prea mult inainte cererea interna. Numai ca Banca Nationala nu face regle­mentari pentru cateva luni, ci pentru cativa ani. Si nu poate sa nu tina cont de un adevar al vremii noastre: acela ca, pe planeta, excesul de bani nu va reveni prea repede. Banii vor fi, multa vreme, mai putini si mai scumpi.