x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Despre legea cauzei și a efectului

2
Autor: Maria Timuc 19 Noi 2013 - 15:37
Tocmai am primit mai înainte un email ciudat; un bun prieten de-al meu, care nu mi-a scris niciodată în limba engleză, niciodată pană acum, îmi scria că a fost jefuit la Atena, că el și familia lui sunt într-o situație dramatică, fără bani, fără carduri și fără telefoane. Cerea un card nou, să se poată întoarce în țară! Am simțit imediat ”vantul rău” al amăgirii, un fel de păcăleală de 1 aprilie, una întarziată pană la 19 noiembrie. L-am sunat de îndată; ”De azi dimineață mă sună toată lumea! Mi-a intrat cineva în calculator, e o mizerie”, mi-a spus el liniștit. M-am gandit la ființa ”nevăzută”, pe care – poate – nu o voi vedea niciodată sau pe care – cine știe – aș putea s-o întalnesc undeva, fără să știu că-i aceeași, perversă, pierdută în propriul ei întuneric, ascunsă în lumea virtuală. Iată, și ăsta-i un fel de a-ți pierde lumina din tine, am simțit! A încerca să amăgești, să iei ceva ce nu-i al tău, și dacă nu-ți izbutește, și dacă nu se concretizează, și dacă-i doar o idee în mintea ta, înseamnă tot pierdere a luminii tale. E tot o înfrățire vulgară a minții și a sufletului cu negura și căderea în ispită, e tot un fel de a te face singur mic, fie și dacă nimeni, absolut nimeni pe lumea asta nu va ști vreodată despre ”micimea ta”! Conștiința proprie știe totul, ea înregistrează  și ceea ce gandești, ce intenționezi să faci, ea arhivează în memoria-i masivă ”toate bilele negre”, ce izvorăsc din tine. Dacă în conștiința umană s-ar opri totul numai la înregistrare, probabil că dreptatea n-ar mai fi posibilă niciodată; ceea ce se înregistrează în conștiință devine...faptă și dacă n-a fost fizică, și dacă a fost tainică, și dacă noi am uitat vreodată că s-a întamplat, așa încat ideea înregistrată, lumina pierdută va atrage, mai devreme sau mai tarziu, un efect.

Un gand e o cauză care generează un efect. Noi putem înșela cu gandul, putem fi necinstiți doar lăuntric, putem visa cu inocență să jefuim, putem visa să luăm ceva ce nu-i al nostru, putem fi invidioși, ranchiunoși, respingători, furioși sau dornici să ne răzbunăm doar lăuntric, dar asta e o pierdere în întuneric la fel de mare ca și pierderea în fapte întunecate. Căci fapta rea coboară din gandul rău și din inima rea, cum ne-a spus și Isus! Legea cauzei și a efectului va afecta conștiința și va duce într-o bună zi la un efect pe care ea îl va atrage ca o consecință a căderii în păcatul lăuntric. Noi picăm prea ușor în ispită, noi de dăm prea ușor lumina, alunecăm vertiginos și grav în această ”peșteră” sau ”închisoare” materială în care se zbate Eul omenesc și o facem pentru că nu cunoaștem că ”dreptatea” este o lege a conștiinței și, în consecință, nu poate fi cumpărată, nu poate fi eludată și nici nu poate fi amăgită. Karma este tocmai expresia legii cauzei și a efectului; ea nu-i aplicabilă doar faptei, ci și gandului, și intenției! E o lege care are grija dreptății pe lumea aceasta, legea care are grija adevărului, legea care ne-ar putea ajuta pe noi să creștem în lumină, căci ea ne asigură că nu avem nevoie niciodată, sub nici o formă și pentru nici o cauză, să alergăm după dreptate și după adevăr. Alergarea aceasta e doar un fel în care conștiința mai acumulează erori, se mai pierde cate puțin în ignoranța ei, iar accesul ființei la lumină se îngustează. Două forțe ne atrag în direcții opuse în această viață; forța Eului și forța divină. Acesta-i conflictul permanent în lăuntrul omului; fiecare gand necinstit, și dacă n-a fost făptuit, hrănește omenescul și îl împinge neancetat spre înțelegerea limitată a ceea ce este viața sa. Oameni precum ”anonimul”, care vana un card fără sudoare, nu cunoaște puterea propiei sale conștiințe; el acționează din convingerea că poți să te ascunzi după un calculator și să furi fără consecințe. Eul omenesc are asemenea credințe, partea noastră întunecată, ignorantă ne face să credem că ne este permis orice. Într-un fel, e permis, dar are consecințe orice îți permiți(propria conștiință știe totul, iar de ea nu poți scăpa), așa încat ceea ce avem noi de făcut este să chibzuim profund dacă ceea ce gandim, simțim și facem e rău sau e bun, ne adancește în uman sau ne duce în sus, spre lumina care ne așteaptră cu infinită răbdare!


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de