x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dial 911

1
Autor: Cristian Crisbăşan 31 Oct 2013 - 15:34
Să presupunem că un membru al familiei dumneavastră are nişte probleme psihologice. Nimic foarte grav, dar trebuie să-şi urmeze tratamentul şi să meargă regulat la control. Şi totuşi, uneori, în ciuda respectării stricte a tratamentului, acesta are o criză. Nici măcar violentă, ci una în care se comportă ciudat, vorbeşte fără sens, este agitat şi este evident că starea i se agravează.

Ce ar face orice om normal? Ar suna imediat la 112 şi ar cere să vină o ambulanţă. Pentru că pacientul are o urgenţă medicală. Firesc şi normal. Vine ambulanţa, este consultat şi dacă nu poate fi rezolvată situaţia, este dus la spital.

Dar eu vă propun alt scenariu. În loc de ambulanţă, vă treziţi la uşă cu un echipaj de poliţie. Vă cheamă afară şi dumneavoastră ieşiţi. Le spuneţi că aţi cerut o ambulanţă, nu un echipaj de poliţie. Poliţiştii vă spun să aşteptaţi afară, până se lămuresc despre ce este vorba şi că vor chema ei ambulanţa. Ei intră şi la scurt timp auziţi zgomote, strigăte, bufnituri. Imediat, apar mai multe echipaje de poliţie cu sirenele urlând, năvălesc mascaţi cu căşti, arme şi scuturi, intră în casă, apoi auziţi nişte focuri de armă. Şi iese un poliţist şi vă spune că membrul familiei dumneavoastră este mort. Şi abia atunci ajunge şi ambulanţa. Ca să vă ducă ruda la morgă pentru autopsie. Şi acum simţiţi dumneavoastră că o luaţi razna. Stop.
Vi se pare un scenariu de film prost? Un coşmar? Vedeţi aşa ceva posibil şi în România?

Ei bine, nu este un scenariu, s-a întâmplat în realitate. Elisa Cruz, din New Rochelle, a sunat la 911 solicitând o ambulanţă pentru soţul ei, Samuel, care uitasă-şi ia pastilele şi se comporta ciudat. În loc de ambulanţă, a venit poliţia care, după o intervenţie brutală, i-a împuşcat soţul. După 8 luni, la 26 mai 2013, în cartierul Harlem din New York, Hawa Bah a sunat şi ea la 911 şi a cerut ajutor medical pentru fiul ei, Mohamed, student la o universitate americană. Acesta era extrem de deprimat, se comporta ciudat, dar nu era violent. Hawa a vrut să-l ducă la spital, însă el a refuzat. Atunci a chemat o ambulanţă, dar s-a trezit cu poliţişti înarmaţi până în dinţi. I-a rugat să nu dea buzna peste fiul ei, ci s-o lase să vorbească cu el, pentru că acesta se încuiase în cameră când a văzut poliţia. Dar poliţiştii au spart uşa, au luat cu asalt camera şi l-au împuşcat pe Mohamed de 8 ori. A opta oară în cap. De la mică distanţă. Şi în cazul lui Samuel Cruz şi în cel al lui Mohamed Bah, poliţia s-a justificat motivând că agenţii au fost ameninţaţi cu... un cuţit. Azi, Elisa Cruz şi Hawa Bah se află în procese cu primăria şi poliţia din New Rochelle şi, respectiv, New York. Conform cercetărilor se pare că echipajele de poliţie au agravat cele două situaţii intenţionat, tocmai pentru a putea justifica folosirea forţei letale.



Serviciul de email marketing furnizat de