Timpul se subtiaza tot mai mult catre un nou sezon al Ligii Campionilor si cupelor europene. In anii trecuti, conform uzantelor, aceasta era perioada in care inteligentii fotbalului bagau evaluari extrem de analitice privind restructurarea echipelor in intersezon. De aceasta data, prezentul mototolit de criza a invins obisnuitele apucaturi. Tentatia de a ridica ieftineala la pret de marca inregistrata nu mai functioneaza nici macar la obraznicii meseriei. Abordarea temei a esuat intr-un alt savantlac. A fost inventat elogiul stabilitatii ca scuza a unui sezon in care comertul fotbalicesc a stagnat sau a vizat doar marfa de tejghea ieftina si nesemnificativa.
Dinamo este una dintre echipele de convingator exemplu in acest sens. Sefii din Stefan cel Mare, loviti crunt in orgoliul lor de locul sase ocupat in precedenta editie de campionat, promiteau o vara a ecarisajului nemilos. Dar pornirile futuriste ale virililor dinamovisti s-au rezumat la cooptarea in conducerea clubului a greu inventatului Dragos Savulescu. Apoi, innebuniti de aceasta reusita, unica si indestructibila, sefii de la Dinamo n-au mai avut puterea de a continua anuntata reforma. Pistolarii senzationalului au lucrat doar cu gloante oarbe. Multele milioane de euro promise de vestul desantarii financiare in schimbul incontestabilelor vedete dinamoviste n-au mai ajuns nicicand la destinatie. Or, fara export, din motive de tescherea, nici importurile nu au mai fost posibile. Schimbarea dresorului ramasese singura mutare posibila pe tabla de sah. Dar niciodata tablagiii nu au avut succes in sportul mintii. Cand ma gandesc insa la numele vehiculate – glumetul Diminutiv Chirila si niste italieni de modesta salahorie –, nereusita schimbarii capata valentele unui succes. Concluzia verii nu este de sperietura pentru suporterii dinamovisti.
Lotul echipei nu prezinta modificari esentiale. Importanta mi se pare doar inlocuirea lui Ioan Andone cu Liviu Ciobotariu. Inlocuire pe care eu o notez cu plus. Nu sunt obraznic si nu o sa comentez niciodata valoarea meseriasului dintr-un domeniu in care nu am calificare. Mizez insa pe calitatea umana a noului antrenor, mizez pe faptul ca Liviu este capabil sa creeze unitatea de vestiar care se cam deteriorase in ultimul timp. Apoi, Liviu Ciobotariu, beneficiind de apanajul inteligentei si al modestiei, va fi capabil sa colaboreze fara pricini, in interesul echipei, cu alti meseriasi din curtea lui Dinamo. Cornel Dinu, cel care s-a retras un timp pentru a menaja orgoliul lui Andone, poate fi oricand alaturi de Liviu si de ceilalti tehnicieni din staff-ul dinamovist. Ceea ce e de bine. Sunt toate acestea argumente care ma indeamna sa cred ca Dinamo ramane o echipa pe care neschimbarea o avantajeaza.