Se spune că tinerii emo – sau emo kids – au ca motto “Viaţa mea e un dezastru, vreau să plîng” şi sînt asociaţi trendului goth, cu menţiunea că sînt mai puţin dark şi mai mult Harry Potter.
Se spune că tinerii emo – sau emo kids – au ca motto “Viaţa mea e un dezastru, vreau să plîng” şi sînt asociaţi trendului goth, cu menţiunea că sînt mai puţin dark şi mai mult Harry Potter. Timizi, sensibili şi introvertiţi, emo kids au şi ei extremiştii lor, depresivi, cu tendinţe de automutilare sau chiar sinucidere. Pe stradă merg în grupuri de patru sau cinci şi-i recunoşti imediat: blugi strîmţi, breton lung, întins pe o parte a feţei, care acoperă unul sau chiar amîndoi ochii, părul drept, negru închis cu şuviţe roşii sau albăstrui. Printre cele mai îndrăgite trupe “de gen” ar fi My Chemical Romance, Panic! at the disco sau Tokio Hotel, cu toate că nici una nu vrea să recunoască: “da, sîntem trupă emo”. Dar moda există, iar cei “atinşi” au în general vîrsta “critică” – între 12 şi 16 ani, după care “le trece”. La noi emo kids au trei site-uri principale: http://www.emo-kids.ro, http://www.luv-emo.com, http://emo-things.blogspot.com, fiind ignoraţi-toleraţi de rockeri şi punkeri, sau pur şi simplu nu “se intersectează” cu aceştia. Dar în alte părţi intoleranţa a îmbrăcat forme violente, cel mai recent în cîteva oraşe din... Mexic, unde punkerii şi metaliştii i-au luat la bătaie pe emo kids, mulţi dintre aceştia fiind internaţi în spital cu răni grave. Iar un reportaj a dezvăluit că în spatele atacurilor anti-emo este Kristoff, prezentator al unei populare emisiuni tv, care a afirmat că “emo kids sînt fetiţe de 15 ani la pubertate, care au un stil de viaţă idiot”.