Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bate clopotul Reîntregirii! “Din om în om, se-aude un clopot de departe, de dincolo de viaţă, de dincolo de moarte, îl duc pe umeri Moţii din Apuseni, încoace, miroase-a vârf de munte şi a ştergar de pace. Martirică rostire şi bronz umblat cu talpa se desluşeşte ţara pe clopotul din Alba. Întâi Decembrie, ziua, mereu cea mai frumoasă, reîntregită hartă şi patria-mireasă, Muntenia-temeiul, ca şi Moldova toată, doar când s-a-ntors Ardealul vru clopotul să bată. Divinul nostru clopot, îndreptăţit să spună că suntem toţi acasă la mama, împreună!”. Adrian Păunescu. Când l-am rugat în emisiunea mea de la Antenă pe Adrian Păunescu să aleagă o altă vreme de istorie, în care s-ar simţi mai bine, a răspuns: “Aş vrea să fiu pământul care s-a prins pe bocancii ţăranilor mergând pe lângă căruţele lor spre Câmpia Blajului să voteze Unirea!”. Să mergeţi la Alba în 1 Decembrie, mi-a tresărit sufletul, pe bulevarde coloane de tineri mărşăluiau în ritmul scandării “Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!”. Doi tineri, un român şi o româncă, frumoşi, cu frunte înaltă, m-au rugat să le fac o poză ţinându-se de mână: “Vă rugăm să se vadă în poză şi statuia lui Mihai!”. Să nu-l uităm pe Vodă Cuza, care a făcut Unirea între Ţara Românească şi Moldova, cel care l-a pupat pe obraz pe Moş Ion Roată, ştergând scuipatul sfidător al unui boier. Vodă Cuza şi paşoptiştii patrioţi au pus temelia României Moderne. România Independentă, ridicată şi pe umerii lui Peneş Curcanul, târând cu oftat de durere piciorul rănit la asaltul de la Griviţa. Brătianu, Maniu, Pop de Băseşti şi ceilalţi eroi au conturat România Dodoloaţă, vis de secole al neamului românesc. Eroii Reîntregirii au fost miile de flăcăi, care au respins tunurile şi trupele perfect înarmate ale lui Mackensen, contraatacând în izmene, la baionetă. Bieţii găsiseră o mică pauză în exploziile obuzelor, ca să se spele în râu. Erou al Marii Uniri este şi moşul care cobora un deal brăzdat de fostele tranşee, cu iţarii peticiţi, cu cele patru mioare şi câinele bătrân ca el şi care-şi amintea: “Mă trezea în nopţile fără lună bunicul, ne târam şi îngropam soldaţii noştri morţi la Mărăşeşti. Am simţit cu palmele că un mort era neamţ. «De ce-a venit peste noi, îngroapă-l şi pe el, că are o mamă»!”.
Citește pe Antena3.ro
