Filosoful german Immanuel Kant zicea că “un popor fără cultură e uşor de manipulat”. Un alt neamţ avea însă obiceiul să spună: “Când aud de cultură îmi vine să pun mâna pe pistol”. Avea şi de ce. El era ministrul naţional - socialist al Propagandei, Joseph Gobbeles, cel care îndemna batalioanele SS să pună literatura pe foc în pieţele publice.
Iar în asentimentul propagandistului nazist era liderul comunist chinez Mao Zedong care îşi avertiza poporul: “Să citeşti prea multe cărţi poate fi dăunător”. Asta ca să avem o explicaţie de ce seamănă ca două picături de apă curentele colectiviste ce doreau prin spălări repetate pe creier să obţină Omul Nou. Conducătorul legionar Corneliu Zelea Codreanu considera că “în acest om nou va trebui să învieze toate virtuţile sufletului omenesc”. Iar secretarul general al CC al PCR Nicolae Ceauşescu vorbea de “punerea pe picioare a activităţilor ideologice, politice şi educaţionale menite să creeze Omul Nou”. Şi adăuga că “intenţionăm să perfecţionăm cel mai nobil produs al naturii: omul, creatorul a tot ceea ce există în societate".
Aşadar iată ce-l încurca pe Goebbels la oameni, educaţia. Ceea ce-i opreşte să-şi urmeze instinctul. Doar oamenii cu o cultură precară pot fi încolonaţi. Problemă pe care o avea şi Mao, pentru că şi el îşi dădea seama că-s greu de manipulat persoanele citite şi atunci a pus bazele “revoluţiei culturale”.
Ajungând în zilele noastre nu trebuie să ne mire când vedem cultura în cădere liberă. Problemă cu care se confruntă şi instituţia ce promovează dezbaterea de idei: presa scrisă. Soarta ei pare pecetluită în condiţiile în care politicul dictează din ce în ce mai mult economicului ca în comunism şi în fascism. În locul ziarelor se impun televiziunile, ca un autentic mijloc de propagandă. Şi sigur că cele spuse sunt valabile pentru întreaga Uniune Europeană, nu doar pentru România, fiindcă se pare că niciun politician european nu mai suportă să fie criticat.
E exact ce şi-a dorit Goebbels sau ceea ce a sugerat Kant - cu 150 de ani înainte - că ar fi bine de evitat. Anticipaţiile sunt ancorate cu dogme şi sloganuri. Iar faptul că propaganda e făcută de PR-işti, care promovează produse de monopol, sau de prezentatori TV, ce încearcă să le inoculeze oamenilor idei de bine venite de la politicieni, intenţia e aceeaşi. Desfiinţarea capitalismului competitiv, ca sistem al libertăţii economice şi condiţie necesară pentru libertatea politică.
Din păcate însă, ceea ce fac politicienii are o mare doză de risc. Într-o lume în care presa scrisă nu mai mijloceşte dialogul social şi, implicit, nimic nu mai stăvileşte deciziile aberante ale oamenilor politici, încrederea în aceştia se va eroda exponenţial. Şi astfel se va ajunge la mişcări violente împotriva totalitarismul. Exact ca în pelicula V for Vendetta. Observaţi cât de periculos e nu doar să citeşti cărţi, ci să mergi şi la film?!