Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Astă seară, în direct și la o oră de maximă audiență, locatarul din Palatul Cotroceni ne-a dat cea mai clară dovadă că trăim în țara lui Caragiale, Urmuz și Ionesco. Țară binecuvântată de Cel de Sus, inclusiv prin inepuizabile surse de absurd și cu oameni capabili să îl exprime și să îl pună în acțiune. Scriu toate acestea fiindcă îmi este practic imposibil să clasific în alt regim decât în cel al absurdului gestul pseudo-președintelui Klaus Iohannis de a se auto-elogia cu prilejul împlinirii unui an de la realegere și de a-și adresa un vibrant omagiu lui personal și partidului-anexă, PNL.
Nu contest, că ar fi fost cazul ca, profitând de această ocazie, cel pe care o anumită parte a electoratului din arealul carpato-pontico-dâmbovițean l-a mai ales, acum un an, pentru un nou mandat în fruntea trebilor țării să vină în Parlament și să prezinte, românilor și neromânilor dar pământenilor Țării, un raport cu bunele și cu relele anului de mandar. Ar fi fost, de principiu, cazul dar nu și pentru acest personaj pe care ura și înveninarea îl au, în mod irevocabil, captiv. Ură și înveninare de care nu s-a putut debarasa nici de această dată, când a declanșat o nouă rafală împotriva PSD-ului, pe care l-a făcut, pentru a câta oară?, vinovat de tot și de toate. Același PSD care,în legislativul aflat la sfârșit de mandat, deține o poziție care îi stă (pe românește zis) în gât lui Klaus Iohannis. Sincer vorbind, tocmai această situație i-ar fi putut oferi tele-recitatorului de la Cotroceni prilejul de a demonstra că are calități de adevărat om politic, mergând fără resentimente în fața Parlamentului României și prezentând raportul tuturor aleșilor noștri. Dar așa, refuzând orice posibilitate de dialog,inclusiv cu parlamentarii PSD, Klaus Iohanis nu a atacat, în mod grav și impardonabil, doar pe membrii și simpatizanții acestui partid ci, în primul rând, acea deloc redusă parte a electoratului românesc, votanții și simpatizanții PSD.
De elementar bun simț este și întrebarea: de ce, dacă tot a ținut neapărat să fie eroul acestei delirante apariții auto-omagiale, domnul pseudo-președinte nu a recurs la serviciile oficinelor specializate sau ale unor propagandiști năimiți? ,,I-au murit lăudătorii’’, cum bine le mai zice românul sau te pomeni că vibrantele lor omagii nu se ridică la înălțimea exigențelor mereu crescânde pe care domnia sa le pune în fața aplaudacilor cu ziua? Răspunsul vine de la sine, iar, mie unul, îmi este pur și simplu greu să îl dau, dintr-un motiv pe care, cu ani și ani în urmă, desigur într-un alt context, Jean Paul Sartre l-a ales ca titlul al unui celebru roman al său. „La Nausee’’, în limba franceză, dacă nu vă este cu bănat.
S-a spus,în dezbaterile televizate care au urmat acestui absolut penibil eveniment, că,de fapt, Klaus Iohannis a dorit să facă un serviciu electoral PNL-ului prin discursul său în regim de cultul personalității. Total eronat! În realitate, printr-o asemenea logoree tarată de ură și de intoleranță politică, el nu a făcut decât să întărească românului cu scaun la cap și cu bun simț convingerea că, din păcate, nu avem în fruntea țării pe cineva care să ne unească și să ne îndrume, ci doar un ins care vrea să ne dezbine și ne stăpânească. Iar dacă ne gândim că acest otrăvit delir politicianist s-ar fi vrut a fi un ajutor dat PNL-ului la apropiatele alegeri parlamentare - acest PNL, care și așa stă ca vai de capul lui în sondajele de opinie - atunci chiar că putem spune că numai de așa ceva nu mai avea nevoie partidul-epavă al fostului partid de glorie al Brătienilor!
Citește pe Antena3.ro
