”Păstrează-ți pozitivitatea indiferent de ceea ce se întâmplă în viața ta. Marea majoritate a oamenilor reacționează automat, prin emiterea unor emoții pe care le-au învățat la vârsta de doi ani.! De aceea, nu mai proceda la fel ca atunci. Nu mai reacționa automat. Reacțiile tale ar trebui să fie propria ta decizie. Când li se întâmplă ceva negativ (conform percepțiilor lor), oamenii reacționează spontan. Ei uită de momentul prezent și reacționează așa cum au făcut-o întotdeauna; prin furie, isterie, umilință (de exemplu, pentru că s-a uitat cineva urât la ei) etc. Această atitudine nu le rezolvă situația”, spune Lawrence Craine în cartea sa, ”Iubește-te pe tine însuți – din seria învățăturilor lui Lester Levenson”(Ed. Adevăr Divin)!
Lester Levenson este inventatorul unei metode terapeutice, numită ”Tehnica de Eliminare”, pe care a conceput-o ca o consecință a unei dramatice experiențe de viață. La vârsta de 42 de ani el a făcut al doilea infarct masiv și era atunci o vreme în care nu existau operațiile pe cord deschis, nici medicamentele salvatoare de astăzi. Medicii i-au spus că mai avea de trăit doar două stămâni și l-au trimis să moară acasă. Reflectând la faptul că încă mai era viu și putea face ceva pentru a se salva, Levenson a început să-și pună întrebări, până când a ajuns la întrebarea; ce-mi lipsește acum, când sunt bolnav? Și tot el și-a răspuns; fericirea. Când am fost eu fericit, s-a întrebat el? Și a răspuns; când eu am emanat iubire, nu când am fost iubit. ”Dacă aș putea să-mi amplific iubirea, aș fi fericit”, s-a întrebat el? Astfel, în mod conștient a început să elimine toate trăirile negative pe care le simțea, deopotrivă legate de sine și de alți oameni. Eliminând negativitatea sa mentală, Levenson a constat că aceasta era doar experiență emoțională din trecut. El a înțeles că avea puterea de a alege o altă reacție, pozitivă, în loc să rămână victima experiențelor salte trecute, așa încât a eliminat toate programele/ emoțiile/ reacțiile învățate prin simpla decizie de a reacționa pozitiv. Astfel, și-a amplificat puterea de a iubi, a devenit fericit în lăuntrul său și, surpriza cea mai mare a fost aceea că s-a vindecat de toate bolile pe care le avusese până atunci. El a trăit până pe la vârsta de 86 de ani, timp în care s-a ocupat doar să-i învețe pe ceilalți oameni că ”iubirea pe care o emani tu/ iubirea de sine și în sine” este expresia stării noastre de bine, că ne simțim bine când iubim, iar dacă nu ne mai simțim bine este doar pentru că nu iubim.
Emoțiile negative ne determină să reacționăm automat la situații de viață din prezent, de obicei neplăcute; ele se ridică la suprafața conștienței în relația cu evenimentele vieții. Se întâmplă să avem reacții negative și la iubirea cuiva, și în momente în care ni se dăruiește ceva, și atunci când doar ne gândim la o poveste sau la un om. Reacționăm la proprile închipuiri, imaginații și fantasme chiar mai pronunțat decât la ceea ce se întrupează și percepem a fi real. Din cauza asta, o emoție pe care am învățat-o la vârsta de doi ani poate să trăiască și la 80 de ani, determinându-ne să ne comportăm copilărește. Noi nu suntem victimele emoțiilor noastre, asta-i ideea de astăzi. Avem opțiunea schimbării reacției din copilărie în fiecare clipă în care vrem să facem asta, în clipa în care acceptăm că un copil de doi ani, de cinci ani sau de zece nu mai poate conviețui cu noi. Să-ți schimbi deliberat emoția negativă sau modul de reacție din trecut presupune o muncă asiduă cu tine, dar se poate ca ea să fie tot ce ai făcut vreodată mai bun în această viață, căci o dată dispărute obișnuințele emoționale negative, precum furia, iritarea, ura, frica etc, lumina iubirii devine eliberatoare și vindecătoare. Nu doar sufletul se simte înconjurat de bucuria de a fi, dar trupul însuși se desparte de durerile sale și, iată, cum a fost experiența lui Lester Levenson, chiar de o amenințare a morții. De două săptămâni a avut nevoie Lester Levenson să schimbe moartea cu viața. Două săptămâni de iertare, de iubire, de alegere continuă a gândurilor sale și a reacțiilor sale, deopotrivă la amintiri, la imaginații, cât și la provocări venite din realitate. Acesta e un exercițiu pe care îl putem face și noi, chiar dacă avem sau nu probleme de sănătate; emoții care ne tulbură viețile avem cu toții și, a le trata cu o atitudine pozitivă, plină de iubire și de iertare, s-ar putea să fie un mod în care vom elimina suferința pe care am trăit-o în trecut, ”să emanăm” iubire și să trăim în noi înșine certitudinea că fericirea vindecă! Și-i limpede că, pentru a cunoaște starea de fericire, trebuie să renunți la reacția emoțională a copilului din tine și să știi că în această clipă poți alege să reacționezi cu iubire la orice s-ar întâmpla!