Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aproape că s-au isprăvit Sărbătorile. Mai avem de consumat ziua Sfântului Ioan într-o ţară cu abundenţă la acest capitol onomastic, mai e de geruit o Bobotează, păcălind-o cu ce-a mai rămas de la Crăciun. Un rest de cârnat, un sfârc de coadă de porc, un castron cu piftie uitat pe terasa blocului. Niţel entuziasm bahic, supravieţuitor al mahmurelilor lăsate de vinul contrafăcut şi ţuica din zahăr. Gata. Se sting beculeţele din pom, globurile se pun la păstrare pentru alte, posibile, Sărbători. Am intrat în 2011, an pe care trebuie să ne obişnuim să-l caligrafiem pe cererile de împrumut bancar, pe poliţele de asigurare obligatorie, pe scrisorile – se mai scriu scrisori oare, ca-n vremurile lui Eminescu şi Balzac? – pe care le trimitem neamurilor. Privindu-l din avion, poporul s-a prefăcut că-i e bine. A dansat, la minus 10 grade, în Piaţa Constituţiei (de când nu mai există ca lege morală supremă, Constituţia a rămas nume de piaţă), s-a bucurat de căldura trupelor care emanau optimism pe note sumare şi texte frivole. Apropo! Niciodată televiziunile nu s-au întrecut cu atâta înverşunare în porcării, stropind, în aplauze, micile ecrane cu îmbelşugate produse ale – folosesc un cuvânt omologat – găoazei. Sinistru! Astea fac rating. Asta vrea „boborul”! Bravos naţiune! Slavă ţie şi glorie eternă!
Politic, anul începe cu o dulcegărie de minciuni marca Băsescu şi de angajamente ale opoziţiei faţă de care am, mi-ar plăcea să nu le am, rezerve. Opoziţia va face front comun şi promite să dea jos în 2011 regimul mafiot. Băsescu, refugiat în munţi, în piscinele lui încălzite, pentru că pe pârtii nu se prea mai arată, declară că n-a cuvântat de Anul Nou fiindcă nu l-a invitat nimeni. Şi nu-i place să semene cu Ceauşescu. Haida-de! Când am scris că omul ăsta minte aşa cum respiră am greşit. El minte şi între respiraţii. Putea să iasă pe muchia anilor, aburit şi descheiat la gât, într-o piaţă publică, strigând „Să trăiţi bineeee!”? Nu-i greu de imaginat câte sticle şi huiduieli ar fi pornit către cel care făcea cândva dansul cocoşului îmbulfoiat pe scene, sub aclamaţii. Anul următor va duce la „modernizarea” României, declară el pitit între microfonul televiziunii publice şi al radioului oficial, undeva pe o pârtie unde schiază în spatele preşedintelui doar sepepistul. Explică apăsat cam ce înseamnă asta. Alte sute de mii de bugetari concediaţi (eventual doctori şi profesori dacă o mai rămâne vreunul de concediat), închiderea spitalelor mici, adică alea unde găseau o speranţă amărâţii de prin sate şi cătune, comasarea şcolilor. „Modernizare şi reformă” până când România va fi reformată în Burundi.
Am convingerea, la început de An Nou, că blestemul care ne urmăreşte de lungi decenii îşi va produce mai apăsat efectele, iar eliberarea de sub Băsescu va fi mult mai grea decât eliberarea de sub Ceauşescu. Mult mai costisitoare, dacă nu chiar imposibilă. Cota de energie vitală pe care o are azi poporul român, jalnic devalorizată, ca o monedă naţională tocită de inflaţii, nu anunţă nici o revoluţie a demnităţii. Un candidat din competiţia prezidenţială precedentă, singurul cred care ar fi meritat să câştige, dar care a fost invalidat de apatia populară şi de jocurile de culise, inclusiv din propriul partid, propunea o „revoluţie a bunului-simţ”. Bietule idealist! Bun-simţ ai zis? Trăim în ţara în care nesimţirea este aplaudată pe toate scenele. Furtul nu e cel al pungilor cu galbeni de la brâul unor, să zicem, nobili care căscau gura, în piaţa pariziană a linşărilor cu public, la o decapitare, ci din ciorba, şi aşa chioară, a unor orfelini. De ce cred că eliberarea de sub acest regim va fi mai grea chiar decât eliberarea de sub sovietici sau fanarioţi? Pentru că niciodată forţa morală a unui popor nu a căzut atât de tare. Pentru că niciodată spiritul malefic nu s-a cocoţat atât de sus. Niciodată hoţii nu au avut acces, fără cea mai mică oprelişte, la zestrea şi rezervele de supravieţuire ale unui popor, stăpânind toate seifurile şi toate cheile. Niciodată cei furaţi nu s-au dovedit atât de anemici, niciodată hoţii, atât de netemători de Dumnezeu.
Următorii 15 ani ai României, scrie un studiu european, vor fi de cădere economică neîntreruptă. Ce vă face să credeţi asta, sunt tentat să urlu şi să-i înjur? Pe ce vă bazaţi, măi deştepţilor? De ce n-am fi noi, economic, o Germanie a Europei, o Elveţie bancară, o Polonie a demnităţii ca neam? Cu pani orgolioşi. Citesc în altă parte prognoza eternizării lui Băsescu, în varianta Putin, la cârma României. În consecinţă retractez. Ştiţi voi ceva. Evaluaţi paşii împleticiţi spre viitor ai ţării mele prin convingerea că puterea actuală îşi va continua procesul asasin. Dar dacă vă înşelaţi? Şi totuşi... Cei 5 milioane de lei vechi pe care regimul îi are deja pentru fiecare alegător la următorul scrutin sunt suficienţi. Trei sferturi dintre românii săraci pot fi cumpăraţi cu acest preţ şi chiar cu mai puţin. Sărăcia ucide, iar banii aceştia ţin de cald o lună celor care trăiesc doar cu speranţa salvării zilei de mâine. Mâine e chiar mâine, nici un poimâine în filosofia de supravieţuire. Mai departe, când n-ai ce pune în farfurie, e greu de întrevăzut şi devine inutil şi abstract. Mai avem niţel de sărbătorit. Cei care am sărbătorit. Mai avem puţin şi ne avântăm, cu capul în jos fireşte, în anul „modernizării” României. Scapă cine poate.
P.S. Pentru vârfurile puterii, elicopterul devine – iată deja o tradiţie – soluţia fugii de popor. Băsescu a şters-o de la Predeal cu elicopterul nu doar pentru a ajunge mai lesne la Bucureşti, ci pentru a evita disconfortul unor priviri ostile. Primii doi plimbăreţi cu elicopterul în România sunt Traian Băsescu şi Elena Udrea, întâmplător şi cei care deţin cu adevărat puterea.
Citește pe Antena3.ro
