Epitaf pentru poliţistul Petre, căzut la datorie cu fleica-n braţe

Şi agentul principal Petre Alexandru va fi văzut şi va fi aflat atâtea din 1981, când a intrat în Miliţie, şi până în 2009, care trebuia să fie anul pensionării sale. Poliţist într-un oraş de cuţitari, nu s-ar fi gândit vreodată că va sfârşi ca un chelner, cu capul în tava cu fripturi.

"22 iulie 2009.
La Poliţia oraşului Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, a avut loc şedinţa de bilanţ. Bilanţul a fost pozitiv, reflectând activitatea rodnică a cadrelor, rezultatele deosebite în combaterea fenomenelor infracţionale şi în asigurarea unui climat de ordine şi siguranţă în localitate. Conducerea Poliţiei oraşului Ţăndărei a primit felicitări din partea organelor superioare.

Prezentarea raportului de activitate a fost urmată de o scurtă analiză, ce s-ar fi dorit a fi prelungită într-un cadru neprotocolar, la un grătar în incinta fabricii de cărămidă din localitate.

Din păcate, momentul solemn a fost umbrit de un eveniment regretabil. Agentul principal Petre Alexandru a decedat la datorie, fiind accidentat mortal în timp ce executa misiunea ordonată. Lucrătorul, aflat la volanul autoturismului de serviciu, a fost surprins de trenul personal numărul cutare în timp ce traversa calea ferată, grăbindu-se să aducă la grătar fleicile ce urmau a fi consumate de superiorii săi în cadrul întâlnirii neprotocolare.

Bilanţul Poliţiei oraşului Ţăndărei s-a finalizat într-o notă tristă. Agentul Petre Alexandru a fost un poliţist conştiincios, care şi-a îndeplinit întocmai şi la timp îndatoririle de serviciu şi a înregistrat calificative maxime. Cadrele superioare din conducerea Poliţiei Ţăndărei, dar şi a IJP Ialomiţa depun în prezent eforturi pentru muşamalizarea accidentului de muncă, dar şi pentru înlăturarea răspunderii lor administrative, întrucât răspunderea penală este înlăturată, aparţinând exclusiv mortului care, fie-i ţărâna uşoară, a fost de vină.

Cercetările nu vor continua, cu excepţia situaţiei nefericite în care în activitatea Poliţiei Ţăndărei se va înregistra o imixtiune nedorită a presei, a Parchetului sau a Inspecţiei Muncii."

Aşa ar fi trebuit să sune un comunicat cinstit de presă al IGP ori al Ministerului de Interne. Îl scriu eu acum, în numele lor, din respect pentru adevăr.

Întâmplarea îmi aminteşte de prima zi a Revoluţiei Române, cea a fugii lui Ceauşescu, trăită într-un oraş din Bărăgan. Puterea populară, ad-hoc constituită, s-a instalat în clădirea Judeţenei de Partid. În febra organizării administrative, sub presiunea ameninţărilor teroriste, în beţia libertăţii, conducerea CFSN a trimis doi revoluţionari să aducă la sediu, dintr-o comună învecinată, câteva bidoane cu vin.

Grăbiţi să execute întocmai şi la timp misiunea-fulger, revoluţionarii s-au răsturnat în şanţ cu tractorul. Sângele lor cald a fost înnobilat de zaibărul rece scurs din bidoanele sparte. Conducerea provizorie a judeţului a petrecut prima noapte a Revoluţiei fără a petrece, adică pe uscat. S-a îmbătat doar cu... puterea. Semn de recunoaştere a jertfei lor, cei doi revoluţionari odihnesc, ca nişte martiri care sunt, în cimitirul martirilor din orăşelul martir de pe Dunăre. Statul le-a făcut cruce din marmură. O istorie, precum se vede, mai actuală ca oricând...

Deunăzi, câteva mii de poliţişti din toată ţara au protestat pentru că nu li s-au acordat banii de echipament şi compensaţiile pentru chirie, nu li se plătesc orele suplimentare. Au dreptate. Un poliţist mutat în interesul serviciului nu-şi poate plăti chiria din leafă. Are dreptul şi la ore suplimentare, la concediu, la bani de haine, toate astea i se cuvin prin lege. Cei care au aruncat cu bomboane în sediul ministerului şi i-au arătat fundul lui Nica n-au parte prea des - bag mâna-n foc - de fleici gratis la cârciumile protejaţilor. Nici de bilanţurile intime cu fetiţe, care i-au făcut faimoşi acum câţiva ani chiar pe şefii Poliţiei ialomiţene. Dar ştiu ei foarte bine din ce trăiesc şefii lor şi şefii şefilor lor.

Şi agentul principal Petre Alexandru va fi văzut şi va fi aflat atâtea din 1981, când a intrat în Miliţie, şi până în 2009, care trebuia să fie anul pensionării sale. Poliţist într-un oraş de cuţitari, nu s-ar fi gândit vreodată că va sfârşi ca un chelner, cu capul în tava cu fripturi. Oraşul în care s-a consumat această nenorocire pilduitoare este unul dintre cele mai negre de pe harta României. Traficanţii de copii, proxeneţii şi hoţii de maşini din Ţăndărei ne-au dus faima proastă în lume. Poliţia şi justiţia unui oraş cu un asemenea potenţial criminogen, un Harlem al Bărăganului împărţit de clanuri şi neguvernabil, nu pot fi altceva decât o cloacă a corupţiei şi promiscuităţii. Ca de altfel în toate oraşele sufocate de infracţionalitate: Craiova, Braşov, Constanţa.

Acum, când Poliţia a rămas cu adevărat fără bani, de nu mai are nici gloanţe pentru poligon şi nici reactivi pentru expertize, ministrul de Interne a găsit soluţia de redresare: cică şefii poliţiilor judeţene, până acum instalaţi prin concurs, să fie numiţi în viitor de minister. Asta înseamnă deja că s-a dat startul la licitaţie: 100.000 de euro un judeţ bogat, 60.000 de euro un judeţ sărac, cât o mai fi oare... Dacă ştie cineva mai bine mercurialul, să ni-l spună şi nouă, că nu prea mai suntem la curent! Agenţii principali Petre, Mitică şi Fănică vor forfoti în neştire după fleici şi Riesling vechi, se anunţă musafiri de la Bucureşti, traversaţi cu grijă, băieţi, atenţie la tren!

P.S.: În zilele ce urmează, zile tot mai grele, alţi şi alţi poliţişti vor ieşi în stradă să îşi ceară drepturile. Pentru ei am un sfat: care ai de gând să cari tava cu fleici, fă-te mai bine ospătar. Vei câştiga mai bine şi vei fi mai respectat, iar ciubucul la cârciumă, 10%, e ca şi legalizat!