Miscarile de strada marcheaza net esecul experimentului facut de finanta internationala in Romania cu orchestrarea FMI si Comisiei de la Bruxelles, experiment de care am vorbit in nenumarate randuri si pe care l-am explicitat de tot atatea ori fara echivoc!
Nu trebuie sa fii adept al vreunei teorii conspirationiste, mai ales al uneia contra Romaniei in sine, ca sa intelegi ce s-a petrecut in tara aceasta in ultimii ani. N-a fost vorba despre o conspiratie mondiala impotriva Romaniei – aceasta este de altfel atat de insignifianta, ca nu putea face obiectul unui demers de anvergura –, ci de noua cruciada pe plan global a capitalului impotriva muncii, cruciada dirijata in interesul propriu de capitalul privat financiar-bancar transnational. Transformand, in scopuri de profit, scena mondiala intr-un imens cazinou, acest capital a facut ravagii colosale prin speculatii, credite riscante, tranzactii cu produse toxice, declansand o criza pe care a fortat apoi statele s-o 'astupe' cu interventii ale acestora de salvare.
Statele au bagat distrugerile, nu facute de ele, sub pres, incarcandu-se cu datorii. De aici, criza datoriilor suverane! Si acum, atentie! Pana aici totul a decurs cam la fel peste tot! De aici incolo au aparut diferentierile! Mai toate tarile au tinut datoriile contractate in stand by. Romania – si in aceasta a constat experimentul – a fost singura care a fost pusa sa le verse de la inceput asupra populatiei. Celelalte tari le mai varsa cu taraita asupra populatiei sau pur si simplu inca asteapta! Lipsa de reactie a populatiei romanesti a fost o incurajare pentru exponentii sistemului financiar-bancar international sa comande inceperea varsarii platilor asupra populatiilor de peste tot! Ridicarea populatiei romanesti poate intoarce lucrurile din drum!
Putini s-au invrednicit sa observe in Europa sau in lume ca, de indata ce statele au preluat pe seama propriei indatorari consecintele ravagiilor facute de sistemul privat financiar-bancar, au inceput sa fie vanturate tezele 'labartarii statelor' sau ale 'esecului modelului social' si altele asemenea, pur si simplu pentru ca statele sa fie facute vinovate incorect de excesul de datorii, si ca urmare sa se arunce datoriile asupra populatiilor spre a fi platite de acestea. Desigur, spre a nu le plati cumva cei cu adevarat vinovati, respectiv cei din sectorul financiar-bancar! De aici, presiunile incalificabile facute de agentiile de rating – adica agenturile sistemului financiar-bancar privat – asupra statelor pentru a grabi programele de austeritate cu care sa se plateasca datoriile!
La fel in Romania, dupa ce statul a fost pus sa aduca pe cheltuiala sa de la FMI finantare pentru a inlocui pe piata finantarea sistata in contextul crizei de catre bancile straine, au fost bagate pe gat cercurilor politice, economice si mediatice absolut aceleasi teze, spre a arunca toata ajustarea in carca politicii fiscal-bugetare, adica in seama Guvernului ca executor si in seama populatiei ca platitor final (salariati, contribuabili, pensionari)! Guvernul roman a marsat din pacate la aceasta otraveala FMI aplicata in Romania cu concursul BNR. Aplombul celor care au aplicat formula in Romania a fost maxim, pentru ca acestia au avut finanta internationala la spate.
Din pacate, n-au primit nimic in schimb ca recompensa! S-ar putea sa li se fi considerat ca recompensa posibilitatea oferita de a forta in continuare, in interese personale sau de grup, bugetul in canalele lasate libere ale asa-numitelor achizitii publice. Ceea ce a permis intr-adevar multora dintre cei implicati sa nu fie nevoiti nici macar a schita vreun gest de solidaritate adevarata cu cei multi, supusi austeritatii fara precedent. Frustrare care a dat in clocot pana la urma!