x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Eşti bou" e un omagiu?

0
Autor: Lucian Avramescu 11 Apr 2012 - 16:56
Jurnalul unui dezertor
Cineva imi scrie, cu o candida blajinitate, replica la textele pe care le incredintez tiparului, "esti un bou". Aprecierea, una dintre cele cumsecade, survine generos dupa un articol in care ma ocupam de infirmitatile democratiei noastre. Vorbesc de democratia schilodita de Traian Basescu. Precum se stie, presedintele violeaza frecvent minora invelita in desuurile subtiri ale constitutiei. Fii si tu mai calm, adauga, mai conciliant, alt corespondent pitit in spatele panzei onomasticii de imprumut. Prin gaurile ei zaresc silueta (gratioasa candva) a doamnei Udrea. Asezata larg, prin armata de postaci, respectiva persoana sau o alta, ma ameninta. Adesea agramat. Asta e! Deci, se vrea nimicirea boului nervos care as fi. Sunt o persoana care se enerveaza iute, recunosc, mai ales atunci cand marlania, data cu parfum, face balet printre triluri. Boul, din cate stiu, e incapabil de furie. El trage molcom la caruta stapanului si atata tot. In ceea ce ma priveste nu am stapan si nici chef sa trag decat de caruta convingerilor mele. Sunt bune, sunt betege? Le consider, cu indoielile de rigoare, normale. Capatana mea pare a sta cocotata pe umeri. In consecinta, asemanarea cu bietul animal de povara poate fi nedreapta pentru el sau, cine stie, prin asemanari de cumsecadenie, magulitoare pentru mine.

Enervarile, pentru care ma cearta uneori persoane apropiate, sunt reale. Vanzarea ca nerentabile a hidrocentralelor in barajele carora sunt ziditi sute de romani e un motiv de enervare. Ma aprind iute. Si Basescu se enerveaza, dintr-un motiv contrar, pentru enervarea mea. De ce n-ar da aurul ca pe vapoare? De ce boii nu pricep ca garlele care curg prin turbine gratis ne fac rau? De ce nu se cearta criticii mei cu cei a caror iasca umeda, oricate amnare ai scapara, nu se aprinde niciodata si fumega mereu fasait? De ce nu se cearta cu politicienii care, obositi si plictisiti sa tot care acasa poveri cu bani, devin indiferenti la suferinte si apatici intruna? Sa ramai plictisit si cand alaturi explodeaza o bomba care, fireste, nu te atinge pe tine, dar tencuieste cu matele si sangele semenilor tai peretii, e o poveste care merita pritocita.

Ma injura, de cate ori il critic pe Traian Basescu, mai multe persoane care se pitesc sub pseudonim. In general mascari molcome. Daca se nimereste ca intr-un articol sa sifonez fusta lipita de fizic a Elenei Udrea atunci replicile sunt de-a dreptul jegoase. Se aprinde universul. Tipetele sunt la octavele de sus. Chivutele isi bat cu palma popoul. Omagiul de a fi considerat doar bou e in tonul epistolar elegant. Aproape ca nu-mi mai vine sa scriu ca vanzarea pe nimic, adica pe uriase spagi, a ultimelor resurse naturale ale Romaniei este o crima. Iar criminalii sunt stiuti - Basescu si liota lui. Daca ma imbrancesc iar intre boi, acele vietati care au incalzit, cu respiratia lor, ieslea din Bethleem, salvand pruncul ceresc pe care, mai tarziu, oamenii l-au rastignit?

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de