"Eşti bou" e un omagiu?

Jurnalul unui dezertor
Cineva imi scrie, cu o candida blajinitate, replica la textele pe care le incredintez tiparului, "esti un bou". Aprecierea, una dintre cele cumsecade, survine generos dupa un articol in care ma ocupam de infirmitatile democratiei noastre. Vorbesc de democratia schilodita de Traian Basescu. Precum se stie, presedintele violeaza frecvent minora invelita in desuurile subtiri ale constitutiei. Fii si tu mai calm, adauga, mai conciliant, alt corespondent pitit in spatele panzei onomasticii de imprumut. Prin gaurile ei zaresc silueta (gratioasa candva) a doamnei Udrea. Asezata larg, prin armata de postaci, respectiva persoana sau o alta, ma ameninta. Adesea agramat. Asta e! Deci, se vrea nimicirea boului nervos care as fi. Sunt o persoana care se enerveaza iute, recunosc, mai ales atunci cand marlania, data cu parfum, face balet printre triluri. Boul, din cate stiu, e incapabil de furie. El trage molcom la caruta stapanului si atata tot. In ceea ce ma priveste nu am stapan si nici chef sa trag decat de caruta convingerilor mele. Sunt bune, sunt betege? Le consider, cu indoielile de rigoare, normale. Capatana mea pare a sta cocotata pe umeri. In consecinta, asemanarea cu bietul animal de povara poate fi nedreapta pentru el sau, cine stie, prin asemanari de cumsecadenie, magulitoare pentru mine.

Enervarile, pentru care ma cearta uneori persoane apropiate, sunt reale. Vanzarea ca nerentabile a hidrocentralelor in barajele carora sunt ziditi sute de romani e un motiv de enervare. Ma aprind iute. Si Basescu se enerveaza, dintr-un motiv contrar, pentru enervarea mea. De ce n-ar da aurul ca pe vapoare? De ce boii nu pricep ca garlele care curg prin turbine gratis ne fac rau? De ce nu se cearta criticii mei cu cei a caror iasca umeda, oricate amnare ai scapara, nu se aprinde niciodata si fumega mereu fasait? De ce nu se cearta cu politicienii care, obositi si plictisiti sa tot care acasa poveri cu bani, devin indiferenti la suferinte si apatici intruna? Sa ramai plictisit si cand alaturi explodeaza o bomba care, fireste, nu te atinge pe tine, dar tencuieste cu matele si sangele semenilor tai peretii, e o poveste care merita pritocita.

Ma injura, de cate ori il critic pe Traian Basescu, mai multe persoane care se pitesc sub pseudonim. In general mascari molcome. Daca se nimereste ca intr-un articol sa sifonez fusta lipita de fizic a Elenei Udrea atunci replicile sunt de-a dreptul jegoase. Se aprinde universul. Tipetele sunt la octavele de sus. Chivutele isi bat cu palma popoul. Omagiul de a fi considerat doar bou e in tonul epistolar elegant. Aproape ca nu-mi mai vine sa scriu ca vanzarea pe nimic, adica pe uriase spagi, a ultimelor resurse naturale ale Romaniei este o crima. Iar criminalii sunt stiuti - Basescu si liota lui. Daca ma imbrancesc iar intre boi, acele vietati care au incalzit, cu respiratia lor, ieslea din Bethleem, salvand pruncul ceresc pe care, mai tarziu, oamenii l-au rastignit?