Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Stirile curg cu cheaguri de sange si trupuri sfartecate in turniruri rutiere. Intre doua descarcerari de fiare si oase, o sinucidere zgomotoasa ori o crima pasionala. Spargeri de bancomate si impuscaturi interlope. Tabloul mediatic e terifiant si cum sa nu-ti curmi viata asta de rahat? Nu lipsesc nevoiasii pensionari, decrepiti si batjocoriti, lasati de izbeliste de "statul minimal" al democratiei oranj. S-au sculat cu noaptea in cap si asteapta sa primeasca o paine de pomana, in siruri ale umilintei si deznadejdii. "Bai, amaratilor, o sa imbatraniti si o sa muriti toti, chinuindu-va! O sa suferiti groaznic si o sa muriti, ba, vai de voi!", imi rasuna in minte replica unui tanar soldat impuscat pe frontul celui de-al doilea razboi mondial. In film, nefericitul tragea sa moara si, cu a din urma sfortare, el ii caina pe supravietuitorii stransi sa-i privegheze despartirea. Si ce dreptate a avut! Ma scutur de gandurile rele, imbiat de zambetul inflorit pe chipul prezentatoarei. Cuplul de basm al planetei, Angelina Jolie si Brad Pitt, va infia un nou suflet, de data aceasta din Romania! Stirista si-a rotunjit pieptul neincapator in caraghioasa-i mandrie, iar ochii i s-au umezit, de parca ne-ar fi anuntat ca suntem ai mai tari de pe glob. Prapadita, nici nu-si da seama ca galacticii soti ne-au plasat pe o lista defel glorioasa. Dimpotriva. Pai, celelalte adoptii s-au facut in Etiopia, Cambodgia si Vietnam, tari ale saraciei mondiale. Vasazica, aici ne plaseaza strainatatea, in partea zdrentarosilor. Caci Etiopia e chiar simbolul foametei, al Africii negre fara de speranta. Copii scheletici cu burtile umflate de nemancare si bazaiti de muste la fel de subnutrite. Cambodgia e groapa polpotica de cranii despre care am aflat mult mai tarziu. In adolescenta, ea insemna taramul printului cu nume exotic – Norodom Sianuk –, prietenul nostru, al tuturor romanilor. Fiindca fratii politici ai tovarasului presedinte erau si prietenii nostri. Un barbat tanar si frumos imi parea insul acela venit destul de des la noi din indepartata si misterioasa Asie. La maturitate ni s-a spus ca, de fapt, printul era tot un fel de dictator si s-a mai prabusit o poveste. Cu Vietnamul lucrurile se complica o tara, imi ating o coarda sensibila. Prin 1972, cateva familii galbejite si maruntele se mutasera tocmai la Turnu Magurele, una in bloc cu mine. Luptele nesfarsite de la ei ii alungasera peste continent, si Romania socialista le oferise casa si masa, sansa de a trai. Era prima oara cand simteam cu adevarat razboiul, se ivise in preajma mea dintr-odata si-mi tulbura inocenta. Daca maine-poimaine voi fi eu in locul lor, nevoit sa-mi caut exil aiurea?, ma intrebam privindu-i cu mila pe noii vecini. Turnenii ii primisera cu caldura si ospitalitate, ii opreau de vorba, desi nu le stiau limba, le sareau in ajutor, compatimindu-i, ce mai, ii tratau ca pe niste oaspeti loviti de nenorocire. Habar n-aveam atunci de ce se ciopartesc oamenii lui Ho Si Min cu invadatorii si pentru ce, insa razboiul insemna frica de moarte. Iar de frica vietnamezii fugisera hat departe, abandonandu-si rudele si prietenii, limba si tara. Ehe, ce norocos eram sa traiesc intr-un loc mangaiat de aripa pacii! Ai mei imi erau aproape, mergeam la scoala, ma jucam nestingherit, partidul comunist ne dadea de toate, gura de Rai, nu altceva! Cuvantul "grija" nu-mi strica somnul, nu ma impresurase ca acum. Un an, doi, vietnamezii refugiati ne-au colorat altfel orasul, l-au dezmortit intru catva, internationalizandu-l. Deopotriva cu englezii sositi sa construiasca sistemul de irigatii, dar ce diferenta! Ultimii isi ridicasera apartamente generoase, club de distractii si umblau cu "land"-uri, nu cu bicicleta, precum surghiunitii asiatici. Beau bere si pepsi, iar noi saream parleazul sa cautam cutiile inca mirosind a licoare occidentala. Le luam din gunoiul imperialist si ni le puneam in vitrina, ca "bibelouri" scumpe. Am copilarit acolo gard in gard cu capitalismul britanic vreo patru ani, in cea mai fireasca armonie. Uneori, un pusti blonziu – cam de seama mea – ne insotea pe campurile lise ale urbei si zau ca nu-mi parea nefericit dimpreuna cu pionierii comunisti. Ideologiile nu ne separau deloc, sistemele nu se ciocneau mortal si nu ne facusera dusmani, ca in Vietnam. De unde, ca sa scape de parjolul napalmului, fugisera bietii bastinasi pana la Turnu Magurele…
Azi, ascultand-o pe fetiscana din televizor, am senzatia ca sunt aidoma acelor vietnamezi plecati aiurea dintr-o tara nesigura si periculoasa. Basca supusa riscului infometarii, singura din Europa cica. Ca Etiopia, Cambodgia si Vietnam adica.
Citește pe Antena3.ro
