Fat-Frumos creste repede, dar stramb

Economicul dicteaza politicului, dar o face prin afacerile politicienilor, adica gresit. Dupa un "track-record", cinci ani de crestere economica fara intreruperi, Romania primeste din partea Uniunii Europene statutul de economie de piata functionala. Din pacate, cu toata cresterea, economia nu genereaza suficiente locuri de munca viabile, altfel n-ar mai pleca sa munceasca in strainatate atatia si atatia romani. E drept ca rata somajului este una dintre cele mai mici din zona, dar nu locurile de munca pastrate artificial, cu ajutorul unor arierate de 35%-40% din PIB, sunt "joburile" cautate de cei care iau calea Occidentului. Asta inseamna ca in ciuda cantitatii de crestere, Romania are o evidenta problema de calitate.

Daca am fi invatat ceva dupa corigentele la calitate din 1993-1996, care ne-au constrans sa ne intoarcem in 1997, la prima lectie din abecedarul tranzitiei - macrostabilizarea, situatia ar fi aratat cu siguranta altfel. Dar mai mult decat atat, in timpul in care noi faceam un pas inainte si doi inapoi, alti ex-comunisti central si est-europeni avansau. Asa a ajuns Romania sa fie ultima pe lista admisilor in UE. Pe cand ceilalti se preocupa de gestionarea viitorului, noi suntem inca ocupati cu administrarea trecutului.

Sa lasam insa in urma neimplinirile si sa privim spre viitor. Cum se pot elimina cel mai repede decalajele? Leszek Balcerowicz, unul dintre putinii economisti din Est cu succese unanim recunoscute international, enumara sapte factori care stau la baza unei dezvoltari accelerate: stabilitatea monedei, obtinuta prin politici monetare si bugetare ferme; fiscalitate si cheltuieli bugetare reduse, care sa permita eliberarea de resurse pentru invatamant si infrastructura; ponderea mai mare a proprietatii private fata de cea de stat; orientarea spre export, fara neglijarea pietei interne; o piata a muncii elastica si relatii de munca propice dezvoltarii; preturi fixate de piata, adica putine preturi controlate; stabilitate politica de lunga durata, esentiala nu in sine, ci ca fundal pentru asezarea solida a bazelor dezvoltarii rapide. Balcerowicz argumenteaza ca in tarile care au reusit salturi economice substantiale - acumulare, investitii mari, o crestere rapida a productivitatii - aceste elemente se regasesc in numar mare.

Nu ne ramane decat sa supunem la test si economia romaneasca pentru a vedea in ce masura se incadreaza in grila. Pai, cursul de schimb utilizat ca ancora antiinflationista nu a dus in nici un caz la o moneda stabila. Fiscalitatea si cheltuielile bugetare alocate functioneaza inca dupa sondaj: "Putin, dar sigur", nu conform principiului: "Fiecaruia dupa cat produce". Proprietatea privata majoritara este o cucerire de data recenta, insa daca "privatii" isi permit sa ceara statului sa redevina actionar majoritar, dupa ce au luat ce aveau de luat, nu e nici o scofala. In ceea ce priveste orientarea spre export, aceasta n-a fost secondata de o preocupare egala pentru piata interna. S-a exportat la pret de dumping, cu ajutor din partea cursului si a pretului energiei. Din acest motiv, si nu din considerente sociale, mai exista inca preturi administrate. Elasticitatea fortei de munca constituie o realitate, dar nu se manifesta pe teritoriul tarii, unde mediul economic e distorsionat de fiscalitate, ci dincolo de granite, unde pleaca romanii la lucru. In fine, stabilitatea politica exista, numai ca in cazul nostru induce efecte perverse. Partidele pot fi confundate usor cu niste grupari de interese mercantile si din aceasta cauza este perturbat factorul primordial al dezvoltarii: concurenta.

E limpede. Punctajul Romaniei nu are cum sa difere esential de nota pe care ne-a pus-o Economist Intelligence Unit: aproape 5. Si asta numai datorita stabilitatii macroeconomice si a garantiilor ca suntem solvabili fata de strainatate - rezervele valutare. Scenariile de avarie folosite pentru a primi nota de trecere n-au cum sa rezolve insa dezechilibrele regionale si din acest motiv forta de munca emigreaza.

Da, dar dintr-un punct tot trebuie pornit. De unde? Exact de unde s-a anuntat, de la stabilitatea monedei nationale. Din nefericire, aceasta nu poate deveni o optiune serioasa, daca se fac in continuare cheltuieli bugetare fara acoperire.

Iar, mai departe, o constructie bugetara noua nu are cum sa se realizeze decat daca exista vointa politica. Mai precis, daca exista vointa sa se depolitizeze economia. Sau cum ii place Uniunii Europene sa spuna, elegant, dar "fara suflet": Implementarea viguroasa a unui program de reforme structurale "ar putea permite Romaniei" sa faca fata presiunilor concurentiale si fortelor de piata ce actioneaza in cadrul Uniunii.