Fereastra asta din drapel

Parca le vad acum pe toate, prin fereastra rotunda, decupata din drapel: speranta, lumea, Europa, norii. Chiar talpile lui Dumnezeu. Chiar moartea. O chestiune secundara. Si-acum ii vad: oameni adevarati, oameni de oameni. Apoi vin oamenii-salamandre, oamenii-caini, oamenii-serpi. Privesc si-acum prin fereastra rotunda din drapel, ca la un film clasic, ca la botezul propriului fiu.

Ce timp, ce smecherii si ce ticalosii s-au derulat… Ce-nversunare, cata ura, cate nemernicii s-au mai trecut de-atunci…?! "Baietii" chiar au reusit. Au reusit sa bata-n scanduri cuie lungi peste fereastra rotunda, decupata din drapel.

Aerul n-a mai intrat o vreme si nici lumina. Am stat in baia de-ntuneric si prosteala destula vreme. Am stat ca intr-o groapa aflata deasupra de pamant. Nenorociti, infricosati din nou, din nou aproape asemanatori cu cei de dinainte.

Parca aud si-acum un baietas cantand pe scara blocului: "Fereastra asta din drapel…". Poate eram eu baietasul. Cand toata lumea pornise iar de la-nceput - cu "a" mic de mana, "A" mare de mana. Exact ca la caligrafie.