Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Momente de gratie in istoria moderna a Bucurestilor. Nicicand Capitala noastra de poveste nu a fost atat de europeana ca acum, nicicand Capitala noastra nu a trimis atatea informatii in lume asa cum se intampla in acest inceput de mai 2012. Organizarea finalei Europa League in Romania loveste in atentia opiniei publice de la noi si de aiurea mai puternic decat orice alta actiune publicitara, oricat de meserias ar fi fost ea ticluita.
Si, in plus, de aceasta data luam in loc sa dam. Nu mai platim bani multi si foarte multi pentru regii, pentru gesturi de buna vointa sau comisioane ale complicitatii. Dimpotriva, zeci de milioane de euro raman in teschereaua Bucurestilor. Pentru ca, iata, niste nebuni satui de traiul in umilinta au indraznit sa creada ca se poate si altfel. Au indraznit sa creada ca putem fi si noi gazde de buna conditie. Avioanele plonjeaza pe Otopeni intr-o mare veselie. Firmele de turism si comerciantii de buna intampinare sunt rasfatati de beneficii doar visate pana acum.
Cistiguri bune realizeaza si servitorii unei ospitalitati mai putin conventionale. Prin satrea de bine sunt recompensati chiar si cei care se lasa luati de val fara fi cumva legati prin interes de intamplarea cu pricina. Impresia unei revanse a capsunariei il face pe roman sa se simta un pic mai bine.
Sarbatoarea care se intampla la Bucuresti acapareaza totul in jurul sau si ne propune ca europeni cu dreapta justificare. Iar participarea nenominala la eveniment este gratuita. De obicei, in astfel de momente, imprumutam bucurie fara dobanda minimei recunostinte. Si asa mi se pare normal. De aceea observatia aceasta nu se vrea nicidecum interpretata ca un repros. Mai ales ca orice atitudine protocolara nu ar avea decat darul de a obosi oarecum bucuria. Dar bucuria nu merita obosita nici prin injuratura neghioaba, prin injuratura prosteasca pur si simplu. Ingaduinta nu mai functioneaza fata inscrierea jegoasa la cuvant. Persecutatii folclorici ai frustrarii, altfel niste nesimtiti incurabili, au agatat de evenimentul de la Bucuresti marotele lor tembele.
Flegma acestora infectati ai pricinei marunte ii tintesc printre altii pe Mircea Sandu si Sorin Oprescu. Adica pe presedintele FRF si pe primarul general al Capitalei. Nu am sa sutin ca cei doi au biografii profesionale impecabile fiindca altfel sunt oameni ca si noi. Sustin insa, in cunostinta de cauza, ca finala Europa League n-ar fi fost niciodata gazduita de Bucuresti daca acesti nebuni n-ar fi avut obraznicia de a crede ca obisnuintele paguboase pot fi invinse. Stiu cu cata incapatanare s-a luptat Mircea Sandu pentru ca ideea unui stadion national sa se materializeze. Stiu ca tenacitatea sa era ironizata si considerata cazna de pomana tocmai de aceia care acum injura izbanda. Fiindca pronosticul lor de cantonati in mediocritate a fost fals.
Stiu ca cei care l-au sprijinit pe Mircea Sandu in nebunia lui au fost Adrian Videanu si Sorin Oprescu, pe rand primari ai Capitalei. Ei au meritul faptului ca National Arena a prins conturul gazdei bune pentru Europa League. Apoi, meritul de a convinge UEFA sa ofere Bucurestilor misiunea de a gazdui o finala de cupa europeana apartine exclusiv aceluiasi Mircea Sandu. Adica aceluiasi Mircea Sandu pe care prostii il injura acum cu harnicie.
