Genial de banal

În esenţă, reclama e laudă. Din cauză că publicitatea foloseşte numai superlative, iar oamenii ştiu că în reclame se minte, că superlativele sunt dovada minţirii, ca fe­nomen comercial, nimeni nu mai ia în serios lauda meritelor reale ale unor oameni. Dimpotrivă, când un om e împachetat în elogii, toată lumea ştie că e ceva dubios la mijloc.

Datorită exceselor din publici­tate, sunt lăudate, cu un maximum de cuvinte mari, unele însuşiri ome­neşti banale. Niciodată cuvintele "genial", "fantastic", "colosal", "ex­cepţional" şi "extraordinar" n-au fost întrebuinţate mai des şi mai aiurea. E ca şi cum nişte cate­go­rii sociale majoritare frustrate au căpătat libertatea de a da iama în dicţionarele calităţii, făcând astfel din unele instrumente de mă­sură a valorii, îndelung rafinate de timp, un bun de larg consum. În toate artele, criteriul măiestrie a fost dat deoparte. În locul lui a fost instituţionalizat criteriul altfel. Un roman nu e mai bine scris, mai bine construit şi mai emo­ţi­o­nant decât altele din categoria sa. E altfel. Un roman nu mai e cre­a­ţie, e produs literar. Că produsul e li­terar, muzical sau din aria artelor vi­zuale nu contează. Ce contează e doar condiţia sa de produs şi, în consecinţă, posibilitatea indus­trializării.

Pentru cultura mondială, mo­dul în care China a industrializat piaţa de contrafaceri e tot atât de dezastruos pe cât e şi un tsunami pentru un port şi un litoral. O copie chinezească după un tablou european, care a impus vreme de câteva secole un tip de origina­litate în măiestrie, este, pentru un public ignorant, dar dornic de a ajunge pe un drum mai scurt la binefacerile industrializării şi ale democraţiei, un obiect "aproape la fel, dar altfel". Iar ce-i important, pentru acest "public larg", e faptul că, deşi copia "e altfel, dar aproape la fel", ea costă puţin. Nu mai e nevoie să meargă la muzeu ca să înţeleagă sensul măiestriei din tablourile lui Vermeer în evoluţia civilizaţiei. Publicul larg cumpără pe mai nimic aceeaşi pictură de muzeu, "aproape la fel, dar mult, mult mai ieftin", de la magazinul de suveniruri şi chinezării.

Mii, dacă nu chiar sute de mii de oameni de treabă, dar fără acces la artă şi-au umplut pereţii apartamentelor cu "copii chinezeşti genial de ieftine, excepţional de asemănătoare, fantastic de colo­sale" după gogheni, van gogi şi rafaeli. Negustorii care importă copiile din China aşa şi fac lista de comenzi: Vreau zece gogheni, douăzeci de rafaeli şi câteva din alea cu urechea tăiată, a lu' ăla care moare nebun.

În transmisiile sportive, până şi ratările sunt geniale. Un critic, ca să se distanţeze de confraţii care gă­seau că un debut e banal, a mes­tecat un minut cuvântul ca să con­chi­dă cu o laudă: Banal, e ade­vă­rat, dar în felul lui genial de banal.