Viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, a declarat, săptămâna trecută, că plata cu cardul trebuie extinsă în administraţia publică. Ceea ce nu poate decât să mă bucure. Pentru că scriam recent, într-un editorial numit “ANAF încurajează plăţile cu cash”, că nu e posibilă plata impozitelor la casieriile Agenţiei Naţionale de Administare Fiscală cu cardul, fiindcă lipseşte POS-ul. Adică, indivizii ce doresc să-şi achite diferenţele de impozit rezultate din regularizarea anuală nu pot plăti cu cardul şi apoi să-şi facă taxele plan de rate, pentru a-şi gestiona mai bine lichiditatea. Dar nici patronii firmelor n-au cum să-şi achite impozitele cu cardul corporate, ci pun mâna pe pix şi completează un ordin de plată. Iar toate aceste au loc într-un moment în care Fiscul şi-a pus problema plafonării tranzacţiilor cu numerar, pentru a restrânge economia subterană.
Dar în ciuda faptului că-mi dă satisfacţie poziţia BNR, mă gândesc şi la un alt aspect. Sunt persoane pe care ofensiva fiscală a guvernului le excede puterea de cumpărare. Iar dacă n-ar avea card de credit sau overdraft n-ar putea să suporte majorarea impozitelor şi amenzilor. Cu alte cuvinte, în lipsa banilor electronici ai băncilor, sistemul ar ameninţa să se blocheze. Şi atunci banca centrală vine şi militează pentru trecerea la normalitate, cam în acelaşi timp cu ziarele, dar, de fapt, îi e teamă să nu scadă mai mult - sub povara taxelor - sfera economiei înregistate. Fiindcă în momentul în care majorezi cu inflaţia nişte taxe stabilite arbitrar, precum accizele, te poţi pomeni că se va vinde şi benzină la negru.
Aşadar, Banca Naţională susţine plata cu cardul a impozitelor în creştere, dar asta tot nu garantează că sistemul nu se va bloca. Şi apoi se poate ajunge să se limiteze plăţile în valută către exterior, chiar dacă leul a fost declarat o monedă pe deplin convertibilă. Pentru că am prezentat mereu creditele şi capitalurile pe termen scurt drept investiţii, iar acum, când am rămas strict la mâna mediului de business, observăm că nu e în măsură să atragă bani din afară. De aceea, nu-i exclus să se exporte energie electrică la preţ de dumping, pentru a se procura devize convertibile şi să se stingă lumina românilor, ca pe vremea lui Ceauşescu. Sau să-şi dea oamenii seama că noul Cod rutier face prohibitivă circulaţia cu maşina pentru a restrânge importurile de petrol. Şi să fie urmat de reinstaurarea regulii ca, în weekend, să poată circula o săptămână automobilele cu soţ, iar cealaltă, cele fără soţ. După care mărfurile din import să poată fi achiziţionate numai pe cartelă.
Din cele spuse se vede că suntem pe cale să mai păstrăm doar denumirea de economie de piaţă. În realitate - în loc să mergem pe calea unei economii cu pieţe şi produse derivate pe moneda naţională - ne închidem în cochilie, şi cocoşăm poporul cu taxe. Atitudine ce vădeşte nemulţumirea guvernanţilor că banii circulă, deci pot ajunge unde nu vor ei. Şi atunci lichiditatea e direcţionată în locurile unde doresc conducătorii cu metode coercitive, ca în statele miliţieneşti.