
Deși se prezintă ca un apărător fervent al națiunii și al intereselor românești, în realitate, el este înconjurat de indivizi care, prin acțiunile și voturile lor, au servit cu loialitate interesele Federației Ruse în Republica Moldova, un stat suveran cu legături istorice profunde cu România.
Mai mult, retorica sa din perioada 2024-2025 prezintă o suprapunere izbitoare peste narațiunile propagate de Kremlin cu privire la Ucraina, NATO și Uniunea Europeană, ridicând semne de întrebare serioase cu privire la loialitatea sa și la influența pe care o exercită factori externi asupra agendei sale politice. Această convergență alarmantă între discursul lui Simion și propaganda rusă reprezintă un motiv serios de îngrijorare pentru viitorul României și pentru stabilitatea regională.
Oamenii din anturajul Moscovei
În ecuația complexă a alegerilor prezidențiale, nu este suficient să analizăm doar discursul și promisiunile candidaților, ci și anturajul lor și conexiunile pe care le au. În cazul lui George Simion, un nume care atrage atenția este Vlad Cubreacov, un personaj controversat cu un trecut suspect și cu legături strânse cu Moscova.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Cubreacov
Oameni din anturajul Moscovei sunt adesea implicați în acțiuni care nu au legătură cu binele public. Un nume-cheie din jurul lui George Simion este Vlad Cubreacov, fost deputat în Republica Moldova și unul dintre cei mai controversați politicieni de la Chișinău. Deși s-a prezentat ca unionist, Cubreacov a fost implicat direct în susținerea regimului comunist pro-rus al lui Vladimir Voronin, oferind, alături de PPCD, voturile necesare realegerii acestuia în 2005. ”Cunoaște-ți prietenii, dar mai ales pe dușmani.”, spunea Sun Tzu, iar în politică, anturajul unui lider poate spune multe despre intențiile sale.
Mai grav, în 2002, Cubreacov a fost implicat într-un episod de dispariție suspectă, care, potrivit unor anchete și surse din mediile de securitate, ar fi fost o înscenare realizată cu ajutorul serviciilor transnistrene, în scop propagandistic. Dosarul a fost clasat, dar suspiciunile persistă. ”Misterul este cel mai puternic aliat al minciunii”, observa Umberto Eco, iar acest episod controversat din trecutul lui Cubreacov ar trebui să ne pună pe gânduri cu privire la integritatea și la motivațiile sale.

Prin urmare, prezența lui Vlad Cubreacov în anturajul lui George Simion ridică semne de întrebare cu privire la adevărata agendă a candidatului AUR și la influența pe care o exercită factori externi asupra deciziilor sale politice. Electoratul trebuie să fie conștient de aceste aspecte și să analizeze cu atenție toate informațiile disponibile, pentru a face o alegere informată și responsabilă.
De la Chișinău la București: Cubreacov în Parlamentul României
Ortodoxism politizat
În unele state, Biserica Ortodoxă joacă un rol important în viața politică, nu doar în cea religioasă. Aceasta poate influența valorile tradiționale și conservatoare, legitimând liderii politici care le îmbrățișează, aceștia folosind simbolurile și mesajele religioase pentru a câștiga susținerea publicului și a-și întări agenda naționalistă.
Neutralitate geopolitică
Acest concept sugerează o poziție de nealiniere sau de echilibrare între marile puteri globale, în loc de a se alătura în mod ferm unui bloc politic sau alianță, cum ar fi Uniunea Europeană sau NATO. Neutralitatea poate fi o strategie adoptată de țări care caută să-și păstreze independența și flexibilitatea în politica externă, dar poate fi și o consecință a presiunilor externe sau a diviziunilor interne.
Euroscepticismul
Există o serie de state sau grupuri politice care se opun integrării europene mai profunde, fie din motive identitare, economice sau de suveranitate. Euroscepticismul poate duce la conflicte interne și externe, și poate alimenta politicile naționaliste.
Meritele lui Vlad Cubracov din Parlamentul României
Datorită influenței sale în Parlamentul României, Cubreacov a fost avansat și în prezent conduce Institutul de Studii Politice Conservatoare „Mihai Eminescu”, o structură afiliată partidului AUR. Acest think-tank devine un centru de promovare a unor discursuri și ideologii care vizează consolidarea unor poziții conservatoare, departe de valorile liberale sau democratice consolidare. Sub conducerea sa, institutul militează pentru concepte precum „suveranism ortodox”, care promovează autonomia politică și religioasă a statului, precum și pentru o „neutralitate geopolitică” sensibilă, ce evită alinierea clară cu marile blocuri internaționale, precum Uniunea Europeană sau NATO.
Un aspect îngrijorător este faptul că mesajele propagate de această platformă rezonează atât cu interesul de a relua identitatea „româno-rusă”, cât și cu anumite narațiuni și stiluri de comunicare caracteristice propagandei ruse. Această retorică, extrem de similară cu cea folosită de Kremlin pentru a justifica influența asupra spațiului est-european, include idei precum apropierea culturală, politica de echilibrare între Est și Vest și respingerea valorilor dominante ale liberalismului occidental. Practic, această paletă de mesaje servește la legitimizarea unor poziții politice și ideologice ce pot submina coeziunea europeană și transatlantică, oferindu-le o aparentă bază doctrinară.
„Meritele” realizate de Cubreacov în promovarea acestor narațiuni i-au adus nu doar avansarea în funcție, ci și o poziție de influență în definirea discursului public, iar prin această ascensiune, el a trecut de la statutul de inculpat cronic, acuzat de diverse proceduri judiciare, la ideolog-șef al unei platforme menite să exporte și să normalizeze narațiuni rusești sub masca unui unionism „conservator”. Astfel, se creează o situație periculoasă în care influența ideologică devine o armă cu potențial de a afecta securitatea și stabilitatea din regiune, promovând o retorică ce armonizează prea bine cu interesele strategice ale Rusiei în spațiul est-european și balcanic.
Iurie Roșca – promotorul ideologiei lui Aleksandr Dughin
Iurie Roșca, fost coleg al lui Cubreacov și lider al Partidului Popular Creștin Democrat (PPCD), a evoluat de-a lungul timpului spre promovarea unei ideologii total opuse celor tradiționale pro-europene. În ultimii ani, el s-a afirmat ca un susținător fervent al doctrinei lui Aleksandr Dughin, ideologul rus al expansionismului euroasiatic. Această ideologie promovează ideea unor spații de influență eurasiatică și respinge valorile liberal-democratice promovate de modelul euroatlantic, punând accent pe o formă de suveranism și de identitate națională care are în centrul său influența Rusiei.
Participarea activă a lui Iurie Roșca la evenimentele organizate de Aleksandr Dughin și traducerea în limba română a unor texte ale acestuia reprezintă un pas clar în direcția de a face această ideologie mai accesibilă și acceptabilă în rândul publicului românesc. În mod subtil, el încearcă să promoveze o alternativă la modelul euroatlantic, prezentând Eurasia și inițiativele lui Dughin ca opțiuni strategice viabile pentru România și pentru regiune, devenind un catalizator al unei narative care pune accent pe suveranitate, respingerea valorilor occidentale și apropierea de cercurile politice și culturale favorizate de Kremlin.
Legătura lui Iurie Roșca cu această ideologie are implicații serioase pentru situația geopolitică a României și a regiunii est-europene. Într-un moment în care influența Rusiei în spațiul postsovietic și balcanic crește, susținerea unor asemenea idei poate submina eforturile de integrare europeană și splină consolidarea NATO. În plus, promovarea unei alternative eurasiatice la modelul euroatlantic poate duce la fragmentarea frontului occidental de apărare și la amplificarea disputelor ideologice interne, ceea ce reprezintă o provocare serioasă pentru stabilitatea și securitatea regională. Astfel, implicarea lui Roșca în această vehiculare ideologică trebuie privită cu atenție și ca un semnal de alertă în contextul geopolitic actual.
Discurs comun, încă din pandemie referitor la Ucraina
Cei trei lideri, Roșca, Cubreacov și George Simion, și-au construit un discurs comun și coerent, care se adaptează contextului politic și geopolitic actual, promovând o serie de narațiuni conspiraționiste și eurosceptice. În timpul pandemiei, aceștia au adoptat o atitudine feroce împotriva vaccinurilor, criticând autoritățile sanitare și liderii occidentali, acuzând că măsurile de sănătate publică sunt o formă de control al populației și o încercare de subminare a libertăților fundamentale. De asemenea, au condamnat cooperarea internațională și restricțiile impuse, promovând teorii conspiraționiste despre scopurile ascunse ale acestor măsuri, alimentând mișcări antivacciniste și anti-elitiste.
După declanșarea conflictului din Ucraina în 2022, discursul celor trei s-a aliniat explicit cu narativa propagandei ruse. Aceștia au susținut teoria potrivit căreia războiul este provocat de NATO, încercând să justifice pozițiile pro-ruse și retorica de neimplicare a României în conflict. În loc să sprijine poziția oficială a guvernului român și a Alianței Nord-Atlantice, au promovat ideea că România trebuie să păstreze o poziție de neutralitate suverană, ca singura cale de a-și proteja interesele naționale, aliniere cu narativele rusești care a fost folosită pentru a consolida poziția politică a acestor lideri, dar și pentru a submina coeziunea europeană și NATO în regiune.
Această convergență discursivă are consecințe grave pentru situația politică și pentru securitatea regională. Sub masca unor poziții naționale și suverane, discursul lor sprijină, de fapt, o agendă pro-Putin și dezbină frontul occidental în fața agresiunii din Ucraina. În același timp, ea alimentează diviziunea opiniei publice, periclitând solidaritatea europenă și NATO în fața unui război care nu mai este doar o chestiune între Ucraina și Rusia, ci o provocare pentru întreaga libertate și stabilitate a continentului. Astfel, discursul comun al acestor lideri devine un factor de destabilizare și o amenințare pentru securitatea și integritatea spațiului euroatlantic.
Persona non grata în Republica Moldova
Decizia autorităților din Republica Moldova de a-l declara pe George Simion persona non grata reprezintă o reacție fermă la discursul său și la acțiunile sale considerate destabilizatoare pentru securitatea națională a Moldovei. Această măsură a fost justificată de implicarea sa în activități care, potrivit autorităților moldovene, pot diminua stabilitatea politică și fragilitatea instituțiilor de stat. Colaborările sale cu persoane controversate, precum și promovarea unei retorici care alimentează tensiuni sau influențează contextul intern, au fost considerate suficiente pentru a justifica această decizie extrem de rară, dar uneori necesară, în domeniul diplomației și securității.
Deși această sancțiune a fost luată pentru a proteja interesele naționale ale Republicii Moldova, ea a fost rapid ignorată în spațiul public din România, inclusiv în rândul unor lideri și formațiuni politice, uitare sau chiar negare a deciziei care poate avea consecințe negative, deoarece transmite un mesaj de vulnerabilitate sau de lipsă de solidaritate față de granițele și stabilitatea vecinilor. În plus, ignorarea formală a unei decizii oficiale de această natură întărește percepția că anumite interese politice interne pot prevala în fața necesității de a asigura securitatea regională și stabilitatea față de influențele externe nocive.
Este important de remarcat că această situație evidențiază o diferență majoră în abordarea și percepția situației în cele două spații: Moldova, care a considerat că acțiunile lui George Simion pot avea un impact negativ și a luat măsuri ferme, și România, unde această decizie nu a atras aceeași reacție sau nu a fost susținută pe măsura gravității situației. Lipsa unei reacții publice coordonate și ferme riscă să submineze și mai mult eforturile de consolidare a securității regionale și să creeze un precedent periculos pentru gestionarea situațiilor similare în viitor.
Un candidat prezidențial cu rețea anti-NATO?
Candidatura lui George Simion la alegerile prezidențiale din România a atras atenția asupra unor conexiuni și influențe îngrijorătoare, având în jurul său o rețea de persoane și grupări cu un istoric dovedit de colaborări cu structuri pro-ruse și de opoziție față de reformele europene din Moldova. Această rețea a generat blocaje serioase în reformarea instituțiilor și în consolidarea valorilor europene în Moldova, promovând în același timp o agendă care servește interesele geopolitice ale Rusiei în regiune. Prezența și influența acestor actori în echipa de campanie a lui Simion ridică semne de întrebare asupra poziției sale reale față de NATO și integrarea europeană, dar și asupra urmăririi unor obiective de natură geopolitică mai largă.
Este evident că această rețea de influență nu se limitează la simple acte de sprijin declamator și discursuri patriotice, iar activitățile acesteia, dacă sunt direcționate în sensul blocării progreselor europene și promovării unor poziții favorabile regimurilor autoritare de pretutindeni, pot însemna o încercare de a influența și politica internă și pe cea externă a României. În plus, propagarea ideologiei eurasiatice și implicarea în proiecte de promovare a unor viziuni anti-NATO reprezintă un pericol real pentru securitatea națională, întrucât fragmentează coeziunea și solidaritatea alianței occidentale în fața agresiunii ruse.
Această situație nu poate fi ignorată, iar avertismentul public despre astfel de influențe este esențial pentru a preveni ca agenda pro-rusă și retorica anti-NATO să devină o componentă a discursului oficial sau a politicii de zi cu zi. România trebuie să-și mențină angajamentul față de valorile europene și NATO și să fie vigilentă în identificarea și combaterea unor rețele de influență care, sub masca patriotismului, urmăresc să submineze aceste obiective strategice. În cazul în care aceste influențe câștigă teren, consecințele pentru securitatea regională și pentru viitorul European al României pot fi ireversibile.
Concluzia clară este că simbolul național al României, tricolorul, a fost transformat de anumite grupuri și lideri într-un paravan pentru interesele strategice ale Kremlinului. În loc de tancuri sau intervenții militare directe, Moscova a ales să infiltreze structuri de influență politică și ideologică în spațiul public al României, având ca scop slăbirea poziției și suveranității statului român. Aceasta strategie subtilă, dar eficientă, permite Kremlinului să exercite un control indirect asupra deciziilor și discursurilor din interiorul României, sub acoperirea patriotismului și a iubirii de neam.
Sub pretextul promovării dragostei de țară și a valorilor tradiționale, liderul AUR, împreună cu rețeaua sa, cultivă o ideologie care, în esență, subminează încrederea în instituțiile statului român și în parteneriatele strategice cu occidentul. Prin discursuri de tip eurosceptic, promovarea unei neutralități amplificate și reinterpretări ale identității naționale în cheie pro-rusă, aceștia reușesc să creeze o imagine falsă de patriotism, de fapt adresată unei agende geopolitice care slăbește poziția României în lume. Acest fenomen nu trebuie subestimat, deoarece destabilizează echilibrul delicat al alianței occidentale și fragilizează reziliența statului român.
George Simion nu reprezintă doar un candidat populist, ci și o expresie a unui fenomen mai larg și mai periculos. Prin anturajul său, discursul și consecvența ideologică, el devine o figură-cheie în promovarea unui unionism fabricat la Moscova, menit să descurajeze consolidarea identitară și integrarea în Uniunea Europeană și NATO. Această formulă de unionism, sub masca patriotismului, devine un instrument de influență rusească menită să fragmenteze și să slăbească frontul unic al aliaților occidentali și să creeze o breșă pentru interesele geopolitice ale Rusiei.
Pericolul pe termen lung constă în faptul că această retorică și această alianță de factură pro-Kremlin pot deveni o amenințare reală pentru suveranitatea și securitatea națională. Odată ce aceste idei sunt acceptate și promovate în spațiul public, riscă să creeze o opinie publică favorabilă unor politici și reacții ce ar favoriza, indirect, pozițiile rusești în regiune. Este nevoie de o reacție fermă și responsabilă din partea elitei politice și a societății civile pentru a contracara această influență dăunătoare.
Această situație cere o conștientizare și un angajament comun în apărarea valorilor naționale și a intereselor strategice ale României, iar tricolorul și istoria națională trebuie păstrate ca simboluri ale suveranității și unității, nu ca paravane pentru manevrele geopolitice ale unui stat care vizează să-și extindă influența, căci doar prin vigilență, informare corectă și solidaritate națională, România poate să contracareze aceste tentații ale unui nou tip de pericol, reprezentat de unionismul fabricat la Moscova.