Gigi Becali a innebunit de tot. Calareste audientele demential. Si, chiar daca concurenta e la pamant, Gigi nu renunta la ritmul dracesc in care s-a lansat spre finalul anului trecut. Este unic. Este starnit la culme de perspectiva si ideea de a umple scena solitar constituie recompensa suprema pentru orgoliul sau. Calificarea Stelei in primavara europeana reprezinta o performanta in sine. Dar daca si vreo alta echipa romaneasca ar fi insotit-o pe Steaua in aventura de primavara a fotbalului european semnificatiile reusitei s-ar mai fi estompat.
Cu totul altfel iti petreci insa Sarbatorile de iarna atunci cand sti ca echipa ta este SINGURA reprezentanta a Romaniei care merge mai departe. Astfel se explica serbarile de mare spectacol cu care Gigi Becali a impodobit pragul de peste an. Nimeni n-a plescait soriciul mai rezonant decat patronul Stelei. Iar pofta lui Gigi de a mesteca la vedere preaplinul bucuriei sale a fost si mai abitir starnita de comentariile pricinosilor ramasi de caruta. Faptul ca esuatii au avut reactii de scarpinare raioasa la succesul Stelei l-a gadilat si mai tare pe Becali la orgoliu. Fiindca manifestarile ofticoase ale partenerilor de competitie atesta reusita mai convingator decat felicitarile de complezenta.
Cursa inceputa de Gigi Becali la finalul lui 2011 continua cu aplomb si in 2012. Patronul Stelei umfla pot dupa pot in pokerul transferurilor. Dar si in acest caz castigurile s-ar inscrie intr-o contabilitate anosta daca perdantii nu s-ar da in spectacol, daca ei nu si-ar etala dezamagirile intr-o maniera mai mult decat penibila. Cand Steaua l-a luat pe Chipciu de la Brasov dinamovistii n-au ratat prilejul de se afisa cu fundu-n fereastra. Nicolae Badea a incercat, printr-o sucursala fotbalistica din Pitesti, sa zadarniceasca respespectiva tranzactie. Istetimea sa birocratica a esuat insa lamentabil. Ieftineala dinamovistilor a capatat detenta si mai impresionanta in negocierile cu Gaz Metan Medias pentru transferul lui Parvulescu.
Dirigintii din Stefan cel Mare au oferit pentru transfer un pret de criza. Or fi crezut ei ca Mediasul, echipa mica, va accepta putinul in locul nimicului. Dar nici Horoba nu este un jucator fara experienta. A starnit concurenta si a obtinut pretul dorit. Iar concurenta s-a numit din nou Steaua. Adica Gigi Becali, adica cel care triumfa din nou in fata tristelor figuri de la Dinamo, adica cel care isi continua reprezentatia de forta. Nicolae Badea si Dragos Savulescu inceaca sa arunce pisici negre in batatura lui Cristi Borcea. Dar insinuarea ca succesul lui Becali ar fi fost facilitat de o intelegere subterana cu finul Borcica e momeala pentru plevusca.
Nici pe Badea si nici pe Dragos Savulescu nu i-a lucrat nimeni pe la spate. Si-au tras-o singuri din cauza zgarceniei. Campania lui Gigi Becali incepe sa aiba efect si asupra suporterilor, cei dispusi sa treaca cu vederea anumite pricini atunci cand echipa favorita prinde alt contur. Sigur, deocamdata, sunt inventariate doar promisiuni. Rezultatele concrete vor aparea doar daca, dupa umplerea galetii, nu vor aparea copitele care sa verse laptele. Dar, sa zicem, echipa se face. Mai ramane insa o intrebare. Unde va juca ea? Ghencea reprezinta ultima reduta pe care Becali isi propune s-o cucereasca. Ii va fi insa mai greu. Fiindca si reprezentantii militariei au proasta calitate a incapatanarii. Tin la pret ca si zgarcitii de la Dinamo. Si tot ca ei ar putea ca, in final, sa piarda.